The Gap

Nu, nu o sa ma refer aici la celebra firma de imbracaminte, ci la “generation gap”. Diferenta dintre generatii.

De obicei, diferentele sunt vizibile cand este vorba despre parinti si copii. Dar eu incep sa simt “the gap” chiar si in anturajul meu, adica intre mine si cunoscutii mei mai mici cu 10-12 ani. Diferente de limbaj, de mentalitate, de atitudine. De vreo 2 ani anturajul meu intinereste. Am prieteni, colegi, cunostinte cu cativa ani mai mici decat mine. Constat pe zi ce trece ca vorbesc tot mai rar cu persoane din generatia mea.

Din anumite puncte de vedere este bine. Oamenii tineri, moderni ma tin la curent cu noutatile, sunt veseli, nu au problemele adultilor (inca), sunt disponibili, ies la bere etc. Numai ca incep sa obosesc. Incepe sa ma deranjeze atitudinea aia de “eu le stiu pe toate”. Am avut si eu 20 de ani si stiu cum este sa ai senzatia ca “le stii pe toate”, ca esti cool, ca aia batrani sunt niste prosti si niste demodati. Stiu cum este sa faci tampenii doar pentru a-ti demonstra ca poti. Been there, done that.

Poate de aceea ma plictisesc acum toate manifestarile astea de emancipare. Vad fete tinere care vorbesc urat pentru ca li se pare lor ca-s mai interesante asa. Mi se intampla sa dau peste bloguri de domnisoare care scriu despre subiecte vulgare din dorinta de a epata si de a atrage atentia baietilor. Iar baietilor se pare ca le place asta … Incep sa am o atitudine de ‘diriginta’ si stramb din nas. E alegerea lor sa scrie despre ce doresc, pana la urma, chiar daca mie nu mi se pare ok. Vad in jurul meu baieti care nu mai au respect pentru fete, pentru relatii, in parte pentru ca si fetele au devenit mai libertine, in parte pentru ca sistemele lor de valori sunt altele.

Ma plictisesc eternele discutii despre barbati si femei, care, cum si de ce inseala, ma plictisesc declaratiile de independenta ale fetelor (la 20 de ani toate suntem “independente” 😀 ), ma enerveaza laudaroseniile baietilor care o sa faca si o sa dreaga (toti o sa aiba firme, o sa castige averi sau, mai nou, o sa se imbogateasca din blogging). I’m an old annoying bitchy lady … 😆

Azi m-au enervat doua chestii (d’aia m-am apucat sa fiu o baba acra): un comentariu al unei domnisoare si o treaba care mi s-a intamplat mie si de care mi-am amintit cu ocazia asta. Domnisoara declara ca ea are 22 de ani si nu vrea sa munceasca oriunde, pentru ca ea nu vrea sa faca compromisuri. Foarte frumos din partea ei. Si mai frumos din partea parintilor care o intretin. Cand e frigiderul umplut de altii, e mai simplu sa ai principii.

Si apropo de asta, acum vreo 2 ani, discutam cu un june cu care aveam anumite afinitati pseudo-romantice (baietii de 20+ au o perioada de cateva luni in viata cand considera ca femeile de 30+ sunt irezistibile … si invers. Noroc ca le trece repede. La ambii 😉 ). Si junele mi-a spus intr-o seara ca el nu vrea sa ajunga “ca mine”. Ma certa ca nu am o cariera fulminanta si ca stau cu chirie la 30 de ani. Ceea ce lui nu o sa i se intample, evident. Am zis ok, sa dea Dumnezeu sa fie asa (odata cu inaintarea in varsta gradul de toleranta creste). Desi m-a suparat foarte tare tonul superior cu care m-a facut ratata (hai s-o zic pe sleau) un baiat cu 10 ani mai mic decat mine, am zis sa fiu o doamna si sa nu iau in seama ce zice un pusti teribilist. Nu intelegea nici de ce stau eu intr-o garsoniera. El o sa aiba cel putin 2 camere, ca altfel se sufoca. 😀 Am uitat sa precizez un mic amanunt: pe vremea aia locuia cu parintii si avea un job dragut pe care l-a obtinut cu ajutorul unei rude (asta a marturisit mai tarziu). L-am intrebat cam ce planuri de viitor are. Mi-a declarat cu emfaza ca el, in cel mult un an de zile, se va muta de acasa, o sa-si schimbe masina, o sa aiba mai multi bani … etc. Guess what? A trecut mai mult de un an si el tot cu mamica sta. Si-a schimbat jobul, ce-i drept, dar numai pentru ca a fost nevoit. La un moment dat mi-a cerut un model de cv si scrisoare de intentie… “Ratata” l-a ajutat.

Nu mai stiu ce-am vrut sa zic cu postul asta. L-am scris pe 25 septembrie 2008 si l-am gasit azi prin draft-uri. E inca actual 🙂 Adica sunt inca an old, annoying, bitchy lady 😆

17 Comments

  • 11.07.2010 - 20:31 | Permalink

    si cata dreptate ai…

    Eu am 22 de ani si sincer, fara sa o zic cu o atitudine pozitiva ma simt mai batrana si asta pt ca da, nu am job, viata e din ce in ce mai grea si cu cat cresti nu vrei sa fii independent, vrei doar sa iti poti plati chiria si sa poti manca…. Cand o sa se trezeasca toti acesti “tineri wow” ca nu se pot anagaja, ca studiie lor nu dau pe nimeni peste cap, ca nimeni nu te baga in seama indiferent unde ai invatat si ce note ai avut, ca totul tine de maturitate, experienta si poate…pile!

    Cat despre fetele de varsta mea – unele mi se par de pe alta planeta, au bani desi nu muncesc si nici parintii nu le dau si atunci ma intreb cu scepticism: de unde au bani cand nu muncesc? eu de ce nu-mi da nimeni nimic fara sa muncesc:)):))

    Sunt multe moduri de a face bani, cred!!!!

  • 12.07.2010 - 01:01 | Permalink

    Cumva, ajungem ca parintii nostri. Nu avem cum sa fugim de asta, observ… Diferente exista, comuna e doar “iluminarea” care ne cuprinde cu fiecare an. “Mind the gap” 😀 – e un alt fel de a spune si sa vedem ca suntem, totusi, mai toleranti decat parintii nostri.

  • 12.07.2010 - 16:08 | Permalink

    Stii ce este gresit la generatia asta tanara?E bine ca viseaza dar se opresc la visare, nu merg mai departe fiindca este al dracului de greu sa mergi mai departe de vise,dar satisfactiile ulterioare sa stii ca sunt pe masura.Doresti sa faci ceva,sa fii ceva,sa ajungi cineva,pai atunci pune mana si fa,dar fa ceva solid nu doar cu pile si relatii care sunt vremelnice,fa ceva bazat pe tine insuti,gaseste in tine ceea ce vrei sa faci,nu te lua dupa altii,nu imita,nu cauta modele,toate astea sunt vanare de vant 🙂
    Vremurile de astazi ,draga Ciupercutza,sunt atat de tulburi si este atat de greu intr-o turbulenta sa vezi ce se sedimenteaza si ce pluteste deasupra…este chiar imposibil,de aia in tine si doar in tine gasesti resurse si daca vrei ceva anume,doar sa stii ce vrei,actioneaza .
    Mi-era dor de tine,zau ca-mi era … 🙂

  • 12.07.2010 - 16:32 | Permalink

    eu vad diferente mari intre mine si oameni cu 2-3 ani mai mici. uneori ma simt eu batrana, alteori ii vad pe ei imaturi. cert e ca e un timp pentru toate 🙂

  • 12.07.2010 - 23:37 | Permalink

    Aia cu “afinitatile pseudo” mi-a placut la nebunie.
    Nu te mai alinta singura cu calificative d’alea. Sunt suficienti altii.
    Ce sa spun, io de 40+ citesc despre personaje 20+ descrise de cineva 30+. Pe bune ca ma umfla rasul.
    Ah, si inca o chestie. O intamplare scurta de care mi-am adus aminte citind postul tau. (de fapt sunt mai multe intamplari, dar nu vreau sa-ti tin atentia ocupata 😛 ). O colega a cerut liber o jumatate de zi de la serviciu sa mearga cu mama la doctor. Cand s-a intors am intrebat-o cum a fost, iar raspunsul a fost de genul: “chestii cu tensiunea, glicemia, etc. Varsta, ce sa-i faci!” Cand am aflat ca maica-sa e cu 3 ani mai mare ca mine i-am zis ca-i dau doua la fund daca o mai aud vorbind asa. De atunci s-a abtinut macar fata de mine. Cre’ca asa ar fi trebuit sa procedezi si tu cu pseudo-ala. Macar sa realizeze ca te jigneste.

  • 13.07.2010 - 16:23 | Permalink

    “Gap”-ul e “gap”. 🙂 Nu ai ce ii face decat sa il micsorezi. Si cum nimeni nu intinereste …

  • 14.07.2010 - 21:00 | Permalink

    @Monica: draga mea, sub nici o forma tu nu ai voie sa te simti batrana!!! Phiiii ai o intreaga viata la dispozitie sa tot muncesti si sa-ti tot faci griji financiare 🙂 Lasa ca o sa vina si jobul si dupa aia o sa te plangi ca nu mai ai timp de nimic 😆
    Cat despre fetele care au bani desi nu muncesc … well imi inchipui ca nu e nimic mai trist decat sa stii ca depinzi finaciar de un nene care-ti conditioneaza hrana zilnica de calitatea prestatiilor sexuale. Sa nu le invidiezi niciodata, pretul platit pentru asa zisa lor bunastare e mult mai mare decat recunosc ele 😉

    @Alina: mie mi se pare ca sunt mai putin toleranta decat parintii mei, culmea 🙂 Dar probabil ca eu sunt un caz mai rar

    @Elisa: generatia aceasta vrea prea mult si prea repede 🙂
    Sa stii ca si mie mi-era dor de tine 🙂 Te urmaresc din umbra sa stii 😉

    @silvia: da, eu un timp pentru toate. Probabil ca peste 5 ani o sa-i vad la fel de imaturi si rebeli pe astia mici, dar n-o sa-mi mai pese 😆

    @bogdanic: hihi nush de ce, dar eu nu te simt deloc “in varsta”. Mie mi se pare ca esti asa … de varsta mea (adica abia iesit din adolescenta 😛 )
    Treaba cu junele s-a intamplat demult. Intre timp l-am lamurit ca nu era cazul sa vorbeasca asa. De fapt s-a lamurit singur cand a observat ca el nu e in stare sa plateasca singur chiria la o garsoniera 😀

    @unuplusnoua: ei nu, eu intineresc pe zi ce trece … azi mi-a aparut un cos de zici ca-s in floarea pubertatii 😆

  • 20.07.2010 - 20:05 | Permalink

    E plin podul de principii. Si e OK sa le ai, cand esti pe barba ta, nu cand mananci de la mama si de la tata. Observ diferente mari de mentalitate si la cei de 30 de ani, ca mine, despre pustanii de 20 nici nu mai discut. Cum multi inca nu stiu ce inseamna sa muncesti, e cam greu pentru mine sa ii iau in atentie. Am fost “ahead of my time” la 20, pentru ca munceam si mergeam la scoala, pentru a-mi indeplini vise pe care nici nu indrazneam sa le enunt macar, asa ca traiesc de ani buni in alta lume decat ei. 😀

  • 21.07.2010 - 19:53 | Permalink

    @ Ciupercutza

    ::::::::::::::::::

    “Cand e frigiderul umplut de altii, e mai simplu sa ai principii.”
    Îmi place fraza asta, foarte realistă şi adevărată! E de la tine ?

    ::::::::::::::::::

    “La un moment dat mi-a cerut un model de cv si scrisoare de intentie…”
    Dacă ţi-a cerut ajutorul pentru aşa ceva, era cam praf junele tău! Dar mă rog, avea vârsta necesară să îţi împlinească anumite “necesităţi”, nu te pot judeca în nici un fel…

    Odată am ieşit cu o tipă tânără care nu ştia nici să meargă pe tocuri (eu îi cumpărasem pantofii). Am vrut să o trimit acasă la mămica ei acolo, în mijlocul străzii, de faţă cu toţi curioşii! Din cauza anumitor “necesităţi” însă, am tăcut şi i-am acceptat stângăciile…

    Morala :

    În dormitor nu observăm că “junele” nu ştie să scrie nici o scrisoarea de intenţie sau că “junca” nu poate merge nici pe tocuri!

    ::::::::::::::::::

    “well imi inchipui ca nu e nimic mai trist decat sa stii ca depinzi finaciar de un nene care-ti conditioneaza hrana zilnica de calitatea prestatiilor sexuale. Sa nu le invidiezi niciodata, pretul platit pentru asa zisa lor bunastare e mult mai mare decat recunosc ele.”

    E şi mai trist dacă acel nene nu există în viaţa femeii… LOOOOOL Ce e mai trist decât o femeie care moare de foame fiindcă nici un bărbat nu o vrea, fiindcă nici un bărbat nu vrea să dea nici măcar “un blid de mâncare” pentru “prestaţiile” ei?

    ::::::::::::::::::

    Mă bucur să mai scriu pe aici Ciupercutzo! Bun postul ăsta, ţine-o tot aşa! Bye!

  • 21.07.2010 - 23:13 | Permalink

    @dojo: noi suntem alta generatie, crescute cu ideea ca trebuie sa invatam si sa muncim ca sa ajungem cineva. Era rusine daca nu intram la facultate 😉 Iti dai seama ce diferenta?

    @Xenonisis: ma bucur ca ti-a placut postul. E scris pe vremea cand chiar scriam pe blog, nu scrijeleam banalitati o data pe saptamana ca acum :))
    Si apropo de povestea ta cu tanara domnita … la orizontala suntem toti egali, nu? 😉 Ma rog, vorba din popor e alta … mai triviala asa 😆

  • 23.07.2010 - 11:47 | Permalink

    m-am simtit ff atinsa de articol, este mult prea adevarat. e imposibil sa nu existe gap intre cei de 20 si de 30, asa cum exista si intre 30 si 40, 40 si 50 … diferenta de experienta de viata: independenta, familie, cei din jur fac trecerea la familie, cresc copii, cariera, nepoti, batranete etc. etc. doar ca pt mine nu a fost evident decat un pic mai tarziu, dupa ce s-a strans aceasta experienta de viata. cu toate astea, ma bucur sa pot relationa cu oameni din alte generatii, si mai tineri, si mai in varsta.

  • 04.08.2010 - 14:43 | Permalink

    postul tău mi-a amintit de o întâmplare cu vreo 7-8 ani în urmă. aveam vreo 28 de ani și o ardeam prin expirat, era proaspăt deschis. și vine un tip la mine, îmi cere o țigară, încearcă de-o conversație în ideea să mă agațe. m-am prins repede că e micuț, l-am întrebat câți ani are, cică 18. dar tu? mă întreabă el. și-i zic: 28. reacția lui a fost cea mai sinceră și cea mai amuzantă pe care am primit-o vreodată când mi-am spus vârsta. a căscat gura de i-a căzut țigara din gură și m-a întrebat: “și… cum te simți?”, de parcă aș fi fost cu un picior în groapă deja :))))

  • 04.08.2010 - 16:59 | Permalink

    @mara: 😆 Cre’ca sau il pocneam sau faceam pe mine de ras.

  • 04.08.2010 - 20:36 | Permalink

    @mara: 😆

  • 05.08.2010 - 19:07 | Permalink

    @bogdanic: normal ca m-a amuzat teribil. si de unde voiam sa-l trimit la plimbare, mi-a devenit brusc simpatic in sinceritatea lui.

  • 09.08.2010 - 20:38 | Permalink

    Amuzant tare! Îmi place felul tău narativ.
    Seară frumoasă!

  • 22.08.2010 - 16:34 | Permalink

    Eu de cateva saptamani nu am mai citit google reader-ul asa ca scuze pentru un comment foarte intarziat. M-a amuzat enorm articolul pentru ca tocmai ce avusesem aceleasi revelatii ca si tine in urma cu cateva zile. La concertul Iron Maiden de la Cluj, doua fete (22-23 de ani – deci nu cu muuult mai mici decat mine) isi expuneau parerile sanatoase despre oamenii praf care nu stiu sa se distreze, care nu mai ies in oras in fiecare zi pana la 3 dimineata ‘ca ce sa zic, au munca si tre’ sa se trezeasca la 6. ce, eu daca as lucra as sta pana dimineata in club, apoi m-as duce la munca si as face asta in fiecare zi. asta inseamna viata’. M-am abtinut cu greeeeeu sa nu ma bag in discutie (prieteneste, bineinteles :)) ). Evident fetitele erau la facultate, aveau bani de la parinti (parinti care le sunau non-stop sa le verifice pe unde si cu cine sunt – povesteau si de asta), ii judecau pe cei care aveau un job, o relatie (si din cauza asta nu mai stateau non-stop prin cluburi) si exact, nu e greu sa-ti dai cu parerea si sa-i judeci pe altii cand tu nu te-ai izbit de nimic. Si nu cred ca e neaparat vina gap-ului. Nu tin minte sa fi fost vreodata chiar atat de cu capul in nori in ceea ce priveste jobul, banii si independenta.

    (stiu ca mi-am abandonat blog si ca nu ti-am mai comentat de ceva vreme, dar sunt inca o cititoare fidela 😀 :*)

  • Leave a Reply to Ciupercutza Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *