Pana de inspiratie

Writer’s block is a condition, primarily associated with writing as a profession, in which an author loses the ability to produce new work. Definitie luata de pe Wikipedia.

Pentru mine blogging-ul nu este o profesie si totusi sufar din plin de “pana de inspiratie”. Si nu cred ca asta se datoreaza faptului ca nu mi se mai intampla nimic, ci pur si simplu am senzatia ca lucrurile pe care le fac nu merita a fi impartasite cu altii. Desi probabil ca le-as scrie intr-un jurnal mai intim decat acesta.

Serios acum, nu cred ca daca fac publica o informatie conform careia am fost duminica la Ikea si am cumparat o pilota (aka “Pufulica“) se imbogateste cu ceva continutul blogului. Sau ca ieri am plecat mai devreme de la birou ca sa ma intalnesc cu fratele meu si sa mancam ceva la Kopel’s. Sau ca va trebui sa-mi cumpar o rochie pentru o petrecere de “taierea motzului” si pentru Revelion. Acum mi se par nimicuri, altadata scriam posturi intregi despre banalitati din astea.

Nu stiu exact care este explicatia, dar nu mai simt nevoia sa comunic tuturor ce fac zi de zi. Sigur, am povestit cam tot ce mi s-a intamplat important in ultima vreme si o voi face in continuare.

Explicatiile astea mi le dau mie. Am simtit nevoia sa-mi pun “pe hartie” dilemele scriitoricesti.

*************************************************************

Saptamana asta pare fi cea a filmelor. Luni am fost la deschiderea festivalului Dakino si am vazut in avanpremiera “A Dangeorous Method“, un film care mie mi s-a parut greoi. N-am inteles mare lucru din el, desi ma dusesem cu sperante mari. E genul de film pe care nu l-as putea povesti pentru ca nu stiu despre ce a fost vorba. N-are rost sa ma dau snoaba si sa spun ca mi-a placut.

Aseara am continuat cu filmul “The Help“. Am tot citit impresii despre el si eram nerabdatoare sa-l vad. Nu m-a dezamagit. Mi s-a parut un film frumos, cu o poveste tulburatoare, jucat impecabil si filmat cu dichis. Pe alocuri cred ca a fost putin cam prea romantata povestea. Nu stiu de ce am impresia ca in societatea sudista a anilor ’60 lucrurile erau mult mai rele decat lasa filmul sa se inteleaga. Am remarcat aspectele discrete (poate prea discrete) ale discriminarii: taxiuri “for white only”, indicatoare pentru “coloured”, autobuzele in care negrii stateau doar pe locurile din spate etc. E un film pe care il recomand si pe care cred (sper) ca o sa-l vedem printre nominalizarile la Oscar (macar la rol secundar, daca nu la cel mai bun film).

In seara asta continua maratonul filmelor cu ceva mult mai light: Motanul Incaltat (Puss In Boots) la care ma duc sa ma relaxez si sa ma delectez cu vocea lui Banderas.

*************************************************************

Mai pe seara asa, poate intrati pe livelog.tv sa vedeti o emisiune despre filme care se numeste “Casa de bilete“, realizata de echipa raluka.ro. Incepe pe la ora 22.00 si un pic. O sa participe si Dorin in calitate de invitat. 😉

One comment

  • 28.11.2011 - 18:55 | Permalink

    Ai nevoie de pauze, iar penele de inspiratie sunt acele pauze. Pauzele lungi si dese cheia marilor succese

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *