Oscaruri

Anul asta le-am pierdut. Am uitat pur si simplu de ele. 🙁

Si cand ma gandesc ca, acum cativa ani, stateam treaza o noapte intreaga pentru ele. Era noaptea mea alba, o asteptam tot anul cu emotie, stiam nominalizarile pe de rost, ma ofticam daca nu castiga un favorit de-al meu, ma bucuram cand actorii mei preferati luau premii. Tin minte ca intr-un an m-am invoit de la serviciu juma de zi pentru ca trebuia sa vad oscarurile. 🙂 Si nu ma puteam duce nedormita la birou. 🙂

Nu stiu ce s-a intamplat pe parcurs, de ce mi-am pierdut interesul. Poate pentru faptul ca nu mai sunt filmele “cum erau o data”, poate pentru ca nu mai am timp si dispozitie sa fiu la curent cu tot ce se intampla in industria cinematografica. Pe vremuri faceam concurs cu fratele meu despre cine stie cele mai multe detalii despre un film. Am si acum, pe undeva pe acasa, colectia revistei “Cinema” pe care o devoram (era singura sursa de informare inainte de ’89). Eram innebunita dupa filme, dupa actori, dupa regizori. Puteam sa recomand filme, sa discut despre filme …

Acum nici nu cred ca mai am un actor sau o actrita preferata. Ma uit rar la filme, ma duc si mai rar la cinema. Si mi-e dor sa fac asta, sa vad filmul in sala, pe ecran mare. Mersul la film era, pe vremuri, evenimentul monden al saptamanii 🙂

Mi-am adus aminte de oscaruri citind pe alte bloguri despre ele. Alta data eu eram sursa de informatii pentru colegii mei. Le trimiteam email cu nominalizarile si, mai apoi, cu castigatorii (da ma, eram un fel de spam 😛 ).  M-am uitat azi dimineata pe site-ul oficial si am constatat cu tristete ca nu stiu nici un film de acolo. Nu stiam nici macar ca George Clooney a fost nominalizat. 🙁 Shame on me! Ar trebui sa merg mai des la cinema, sa ma pun din nou la curent cu ce se mai intampla. Culmea e ca atunci cand nu aveam acces la informatie, stiam mult mai multe lucruri decat acum cand pot gasi orice pe net. Cand nu aveam calculator si acces la internet, ma duceam saptamanal la film. Si imi placea la nebunie! Ma intreb de ce n-o mai fac … De ce nu imi mai respect micile placeri personale, de ce nu imi mai invit un prieten sau o prietena la film, ca apoi sa mergem la o cafea si sa vorbim despre film, despre viata, despre noi … Damn it, trebuie s-o fac din nou!

One comment

  • 29.02.2008 - 00:48 | Permalink

    Si eu la fel, uitai de ele, pana cand am citit la andreanum pe blog ceva despre asta. 🙂

  • Leave a Reply to malina Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *