Luni

Vreau sa multumesc tuturor celor care mi-au dat mesaje, pe blog, pe email sau pe YM. Au insemnat mult pentru mine.

Poate unii dintre cei care mai citesc ocazional pe aici si s-au obisnuit cu un alt stil, cu intamplari mai mult sau mai putin amuzante despre viata mea, vor considera inutil acest post. Well, acesta este totusi un jurnal al unui om normal, care mai are si probleme. Ce trebuie sa fie mentionate, chiar daca nu sunt atat de placute la citit.

Aseara s-a facut un “consiliu de familie”, la care au participat parintii mei, fratele, unchiul meu si verisorul meu (care este doctor). Spuneam in insemnarea precendenta, ca tata trebuie operat si este nevoie sa vina la Bucuresti pentru asta. Dupa lungi discutii, la care am participat si eu prin telefon, s-a hotarat sa se incerce gasirea unui chirurg bun, in orasul meu natal. Argumentele pro au fost: e mai comod pentru ai mei, avem ceva cunostinte in oras si putem obtine mai usor referinte si recomandari. Ne-am gandit ca in Bucuresti este mai greu de obtinut o programare, e mai mult balamuc, e mai obositor pentru mama, care ar trebui sa stea in garsoniera mea si sa se deplaseze mai mult singura prin Bucuresti. In fine, astazi s-au dus la un alt doctor pentru a repeta ecografia si a hotari ce facem in continuare. Si acest doctor a recomandat tot ca operatia sa se faca la institutul Fundeni. Asa ca, mergem pe varianta asta. In urmatoarele zile o sa incerc sa vorbesc cu cat mai multa lume, in ideea de a obtine recomandari de doctori. Adevarul e ca habar nu am cum sa incep si ce anume trebuie facut.

In alta ordine de idei, ce mai fac? Pai nimic deosebit, incerc sa ma concentrez la serviciu pe ceea ce am de facut si sa nu ma gandesc la ale mele. In ultima vreme a fost un haos in capul meu si in sufletul meu (si nu numai din cauza tatei). Cred ca singura solutie e sa nu mai pun totul la suflet, sa nu ma mai consum, sa fac cumva astfel incat sa nu ma mai atinga nimic. Sa ma concentrez pe ceea ce e cu adevarat important, sa … bla bla .. hai ca o dau in gargara. Eh, o sa treaca toate.

2 Comments

  • 26.02.2008 - 12:58 | Permalink

    Vezi tu, bine ai zis “sa nu mai pun totul la suflet”. E imposibil sa nu pui nimic la suflet, dar macar poti alege ce anume merita sa fie pus la suflet. Pentru ca nu merita chiar totul. La concluzia asta am ajuns si eu nu de foarte multa vreme.

  • me
    19.06.2008 - 11:08 | Permalink

    fii tare

  • Leave a Reply to me Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *