Doua maini stangi

O operatie iti schimba (cel putin pentru o perioada) perceptia asupra lucrurilor. Adica anumite “probleme” care inainte pareau de o importanta majora, acum mi se par asa de puerile … Sau obiceiurile zilnice pe care le executam ca un robotel (spalat, pieptanat, imbracat), acum sunt adevarate teste de anduranta.

Cum te speli pe dinti fara sa te apleci deasupra chiuvetei? Eu am chiuveta amplasata destul de jos si ma spalam de obicei aplecata (asa eram eu obisnuita). Acum ca sa ma apropii de ea, in loc sa ma aplec, departez picioarele si flexez genunchii. Imaginati-va ce caraghios arat 😛 Dar pentru orice lucru care necesita aplecare, am descoperit ca pot sa fac un plié elegant si sa ma aplec nitel intr-o parte. Acum imi mai trebuie un fel de baston cu carlig ca sa pot agata tot ce cade pe jos. 😉

Dar ce-mi cade mie pe jos? Pai daca tot NU pot sa ma aplec … cam totul 😀 Azi am vrut sa-mi pun pantaloni ca sa plec la spital (imi curge operatia si voiam sa imi spuna doctorul daca e in regula). Eu, ciuperca eroina, vreau sa ma imbrac singura ca sa demonstrez ca pot. Si bag piciorul stang pe cracul pantalonului. Cand sa-l bag si pe al doilea, am scapat din mana betelia si aceasta a cazut. Acu’ stateam in mijlocul camerei cu pantalonii la picioare. Am incercat eu niste manevre de yoga ca sa recuperez cu piciorul drept cracul cazut pe jos, dar cand ai burta taiata nu prea merge treaba. Am sucit-o, am cotit-o si pana la urma ” mamaaaaaa, vino sa-mi pui pantalonii”. Problem solved.

M-am spalat si am vrut sa ma dau cu deodorant ca sa miros frumos. Pfff, pfff … si poc pe jos. Eram mirositoare doar pe o parte. Ma uitam cu jind la deodorantul care statea pe covor. Am incercat eu cu plie-uri, cu fandari … ntz, nu merge. Am rezolvat problema in acelasi mod ca mai sus.

M-am apucat sa-mi strang parul in coada. Cand sa iau elasticul de pe etajera, nu stiu cum naiba mi s-au imbarligat degetele, dar a cazut si asta pe gresia din baie. L-am lasat acolo si am luat altul.

De fapt cam asa se intampla in fiecare zi.  Scap tot felul de lucruri, le las  acolo si mama saraca aduna in urma mea. Nici nu mi-am dat seama pana acum ce neindemanatica pot fi … Anyway, daca vrea vreun baiat sa ma scoata la plimbare, il anunt ca trebuie sa ma si imbrace inainte 😀 Mai ales sosetele nu reusesc deloc sa le pun singura…

Daca tot zac in pat toata ziua m-am apucat sa recitesc ce am prin biblioteca. Azi am inceput “Balciul desertaciunilor”. In rest, ma uit la televizor, dorm, mananc, ma plimb prin casa … d’astea asa. Mno, cam asta e pentru azi.

21 Comments

  • 27.01.2009 - 20:29 | Permalink

    Draga mea, stiu ca e un moment delicat, dar m-ai facut sa rad de vreo trei ori cu lucrurile tale care iti cad. Mai ales cu pantalonii. TE pup tare si bine te-ai intors si m-am gandit la tine:)

  • ciupercutza
    27.01.2009 - 20:32 | Permalink

    Cireasaaaaaaaaa! Si mie mi-a fost dor de tine si abia asteptam sa-ti citesc iar povestile de pe blog. Acum am timp 😉

    Am uitat sa zic ca ieri mi-a cazut sulul de hartie igienica din mana … Noroc ca am rezerve in baie. 😉

  • 27.01.2009 - 21:48 | Permalink

    Sa te faci bine cat mai repede. Au, mi-ai adus aminte de cum era in perioada ‘fara aplecari’. Cah, doar ca la mine nu functiona nici mana stanga, sa vezi ce misto e sa iti pui sampon in palma stanga si apoi…. sa te uiti la el si atat 😀

  • 27.01.2009 - 21:53 | Permalink

    Te faci tu bine si le dai de cap pantalonilor alora! 😀 >:D<

  • ciupercutza
    27.01.2009 - 22:00 | Permalink

    A, dragutilor, multumesc! :-* Mai dureaza pana cand o sa fiu eu functionala si pana cand o sa ma pot imbraca complet singura (la incaltat e durere). Problema e ca toate hainele mele sunt puse undeva sus si nu ajung la ele. Caut o scarita 😀
    Aline, uf, deci se poate si mai rau. Macar eu imi pot folosi ambele maini.

  • 27.01.2009 - 22:17 | Permalink

    Credeam ca exista avantaje in a fi Ciupercutza. In primul rand ca esti scunda – deci nu foarte departe de podea. Se pare ca nu-i asa. Si chiuveta unde e?
    Doi: ai un sigur piciorus – deci mai usor cu imbracatu’, dar se pare ca nu-i asa.
    Trei: ai palarioara – deci nu-ti mai trebuie nimic pentru par. M-am inselat din nou.
    Despre sosete nu spun nimic ca o sa par afurisit ca-mi amintesc…
    Scarita: exista una de lemn la Ikea – nu e scumpa de loc si e foarte stabila. Noi o folosim la intins rufele, la cautat sus in dulapuri, etc. Este ca un scaunel si poate fi si suport pentru un ghiveci doua cand o sa mai cresti. 😀

  • 27.01.2009 - 23:34 | Permalink

    ooof, ciupercutza dulce!
    pentru mine, cel mai frustrant a fost cand a trebuit sa-mi lege frate-miu sireturile la incaltari. dar o trecut. trec toate, dar e bine ca poti rade si acum. :*:*:*

  • 28.01.2009 - 00:04 | Permalink

    Eu,spre deosebire de tine, am stat 6 (sase) saptamani in spital (trei au fost pt o revizie tehnica, doctorita de la interne banuia un diabet, n-a fost atunci, s-a declansat mult mai tarziu) si mi-a fost mult mai usor sa ma descurc cu pijamaua, cu toaleta era mai greu ca era pe culoar, chiar daca spitalul era Elias. Lasa ca te faci tu bine, tineretea trebuie sa-si spuna cuvantul.

  • 28.01.2009 - 00:43 | Permalink

    fui, de asta si “cold turkey”-ul amintit ieri. 🙁

    dar hai ca te faci tu bine

  • 28.01.2009 - 01:31 | Permalink

    Bine ai revenit!

  • 28.01.2009 - 09:01 | Permalink

    Deci mandra mica ce esti, daca ai inceput sa scriia sa mistoe clar: ESTI BINE! Iar asta cu pantalonii, elasticele si alte d’alea se rezolva. Totul e sa ai rabdar si sa zambesti mult! (Zice unu, care azi are optimism de dat si la altii!) 😉

  • 28.01.2009 - 10:25 | Permalink

    gandeste-te ca esti un bebelus la varsta pe care o ai! 🙂 enjoy the momentum 🙂 ai sa te saturi sa strangi dupa tine si sa faci totul din nou singura o data ce recuperarea va fi gata 🙂 stiu ca eu am regretat dupa peritonita-mi de rigoare, ma obisnuisem sa fiu bibelou :))

  • ciupercutza
    28.01.2009 - 12:05 | Permalink

    @bogdanic: scarita d’aia de care zici tu vreau si eu. O s-o folosesc si dupa ce-mi revin ca toate sunt puse sus in casa asta 😛 [ca sa nu zic ca sunt eu pitica]

    @somnoros: pup si eu :-* Las’ ca vine primavara si o sa ma incalt cu balerini ca aia pot sa-i pun singura 😛

    @viorica: cred ca o luam razna daca stateam atat in spital. Mirosul de acolo imi facea rau. De cand am venit acasa ma vindec mult mai repede.

    @dan: da, de asta 😉 Sper ca tu sa te poti lasa de fumat fara sa treci prin ce-am trecut eu. Si sa stii ca ma simt mult mai bine fara tigara. Iti tin pumnii.

    @sebastian: merci, merci :-* Distractie placuta in concediu 😉

    @artistu: da, sunt mai bine, desi tot mai am dureri uneori. M-am obisnuit cu ele. Sa stii ca sunt destul de relaxata si odihnita pt ca am inceput sa dorm noaptea 😉 Ma bucur ca esti optimist 🙂

    @envi: da, chiar ca am program de bebelus 🙂 Si incepe sa-mi placa 😛

  • 28.01.2009 - 15:04 | Permalink

    Ma bucur ca ti-a reusit operatia si ai trecut de ea fara probleme si complicatii. Pari vesela, deci e bine. Si inca ceva. Ai inversat nitel lucrurile cu operatia asta a ta. Cutuma spune ca baiatul duce fata la intalnire si apoi o dezbraca… nicidecum n-o imbraca inainte de intalnire! 🙂

  • 29.01.2009 - 00:11 | Permalink

    Ciupercutza draga,eu n-am mai intrat pe net de luni si n-am stiut,dar banuiam .Eu am 16 ani de atunci si fara nicio repercursiune.Mi-am zis atunci ,in mod repetat, ca pe mine n-o sa ma doara la fiecare schimbare de presiune atmosferica si asa a fost.Nici nu sti cat de mult conteaza ceea ce-ti propui si cat de mult depinde de tine insati.Eu iti doresc sa te faci bine cat de repede,dar in acelasi timp sa ai grija de tine.Te imbratisez . 🙂

  • 29.01.2009 - 04:02 | Permalink

    E groaznic sa nu poti sa faci unele lucruri care in mod normal sunt rutina. Am avut mana dreapta rupta in vara si am fost partial mumie vreo 3 saptamani. Cu bratul drept imobilizat multe activitati obisnuite au fost chin. Cat am fost internata si in primele zile dupa ce am iesit din spital nici stanga nu prea puteam sa o folosesc pentru ca ma durea groaznic atunci cand incercam s-o indoi (avusesem branula acolo). Imbracatul era complicat, dezbracatul la fel, spalatul, taiatul unghiilor misiune aproape imposibila, deschis usile iar greu, carat chestii grele exclus.

    Multa sanatate!

  • ciupercutza
    29.01.2009 - 20:01 | Permalink

    @pamflezistul: da, greul a trecut, dar recuperarea e foarte anevoioasa.
    Eu sunt mai smechera si pun baiatul sa ma imbrace 😛 Comenteeeezi?

    @Elisa: multumesc pentru incurajari! Te imbratisez cu drag 🙂

    @brontozaurel: multumesc! Asta ma enerveaza cel mai tare: ca nu pot sa ma descurc singura 🙁

  • 30.01.2009 - 22:06 | Permalink

    sa stii ca ma gandesc la tine si-ti transmit si eu energii pozitive, ca sa te faci bine repede! >:D< :*

  • 31.01.2009 - 01:42 | Permalink

    Multa sanatate!

  • 31.01.2009 - 04:30 | Permalink

    lasa ciupercutza ca si eu am trecut prin asta cand am fost operat de apendice. Incet incet o sa-ti revii si vei fi la fel de harnica, precum o albina.

  • Pingback: Ce-am citit luna asta şi mi-a plăcut mult - ianuarie 2009 | Dany's Blog

  • Leave a Reply to bogdanic Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *