De peste zi

Azi dimineata in autobuzul aglomerat, 2 doamne discutau chiar langa mine. Fara sa vreau le-am auzit. Una dintre ele era suparata pentru ca fusese la medicul de familie sa ia o trimitere pentru spitalul Filantropia … Am devenit atenta. Povestea ca tocmai i s-a descoperit un fibrom si ca ii e frica de operatie …

Ma uitam la tristetea ei si parca ma vedeam pe mine acum un an si ceva … Nu m-am putut abtine, am atins-o usor pe mana, mi-am cerut scuze ca ma bag in discutia lor si i-am spus:  sa stiti ca si eu m-am operat anul trecut la profesorul Peltecu si a fost bine. Mergeti cu incredere si cu curaj!

Doamna s-a uitat mirata la mine. Parca nu-i venea sa creada ca o straina oarecare o incurajeaza. Tin minte ca anul trecut eram disperata sa vorbesc cu cineva care facuse o operatie din asta, dar nu am gasit pe nimeni. Intram pe forumuri ca sa citesc despre experientele altora.

Dupa ce si-a revenit din soc, a inceput sa-mi puna o multime de intrebari (inclusiv “cat ati dat?”). I-am raspuns la toate, in mijlocul unui autobuz aglomerat care ma ducea spre birou …

Inainte sa cobor i-am urat sanatate si i-am mai spus o data sa aiba curaj ca trece repede.  Eu sper ca am facut o fapta buna si am ajutat-o cumva. Cel putin asta a fost intentia mea.

Sau poate ca sunt prea bagareata …. Cam am tendinta in ultima vreme sa ma bag in problemele altora pentru a-i ajuta. Desi nu e treaba mea s-o fac.

In rest, lucrurile decurg normal, la birou e in continuare haos si atmosfera deprimanta, dar deja asta a devenit rutina.

8 Comments

  • 15.04.2010 - 21:35 | Permalink

    m a emotionat postarea ta si cred ca ai facut o fapta buna:)

    macar doamna respectiva s-a bucurat. ai fost omul pe care i l-a trimis Doamne Doamne, la rugaciunile ei probabil;))
    :*

  • 15.04.2010 - 21:46 | Permalink

    @Monica: eu sper din tot sufletul ca am ajutat-o si ca nu m-a crezut o “bagareata”. Nu obisnuiesc sa intru in vorba cu oamenii din autobuz, dar azi parca nu-mi venea sa stau indiferenta la problema ei. Mai ales ca am trecut prin asa ceva si stiu cat de greu e.
    Bine ai venit pe la mine!

  • 15.04.2010 - 22:45 | Permalink

    Cred ca ai facut exact ce trebuia! Gandeste-te ce bine ti-ar fi prins si tie o astfel de “bagareata” anul trecut 🙂 Doamna merge acum la operatie cu alta perspectiva si poate mai linistita si increzatoare. Ceea ce ai facut tu se numeste, cred, un gest de omenie si cu totii avem din cand in cand nevoie sa fim oameni si simtim ca traim intre oameni… :*

  • 16.04.2010 - 09:38 | Permalink

    nu cred ca esti “bagareata”. cred ca noi, cel putin in orasul asta pacatos, ne-am invatat sa ignoram, sa ne uitam in alta parte si sa nu intindem o mana nimanui, sa ne facem ca nu vedem si ca credem ca gesturi ca ale tale sunt intruziuni. eu cred ca ai facut un gest firesc, as vrea si eu sa pot sa fac la fel cand am ceva de zis ce cred ca ar ajuta un strain. cred ca doamna in cauza e tare multumita ca te-ai bagat in discutia lor 🙂

  • 16.04.2010 - 17:26 | Permalink

    Un gest minunat ai facut, Ciupercutzo, atunci cand ai incurajat-o pe acea doamna. Cred ca din acel moment a inceput sa prinda si ea un pic de curaj… ce bine ar fi daca am fi toti la fel de spontani si sinceri si nu ne-am mai reprima anumite instincte.

    Te pup!

  • 17.04.2010 - 22:57 | Permalink

    A fost ca şi când i-ai fi făcut unei necunoscute un cadou. 🙂 Auzind prin ce trece şi vroind să ajuţi măcar cu puţin (şi necunoscând-o), nu puteai să-i duci flori sau portocale sau ciocolată – i-ai dat lucrul de care avea cea mai mare nevoie şi anume o vorbă bună la momentul potrivit.
    Face mai mult decât orice:)

  • 17.04.2010 - 23:12 | Permalink

    Va multumesc, fetelor! :-*
    Eu ma tot gandeam ca am socat-o pe biata femeie 🙂 Acum imi pare bine ca n-am asistat indiferenta la discutia lor 🙂

  • 20.04.2010 - 21:50 | Permalink

    In nici un caz nu ai socat-o. Asa cum spui si tu, in momente din astea simti nevoia sa vorbesti cu cineva care a trecut printr-o experienta asemanatoare. Sunt sigura ca ai ajutat-o, gandeste-te numai cat te-ar fi ajutat pe tine sa ai pe cineva care sa iti povesteasca toate astea. Si eu am avut o mica problema, tot pe acolo, si tin minte ca atunci cand am descoperit, am sunat toate prietenele (nu putine!) care o avusesera. si desi nici eu nu sunt bagareata de felul meu, in momentele alea mi-a facut foarte bine sa stiu cum au trecut alte persoane prin aceeasi experienta.

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *