Ciupercutza si volanul

… baba si mitraliera, ar putea spune cineva rautacios. 😀

Ei da, recunosc, sunt un anti-talent la condus. Desi am permis din 1996, am facut tuturor un bine si m-am abtinut sa conduc pe strazile patriei. 😀

Acum eu nu stiu exact daca e neaparat o lipsa de talent sau pur si simplu mi-e teama. Nu stiu cat de mult a contat faptul ca instructorul meu de pe vremea aceea ma certa ca nu-mi ieseau intoarcerile din 3 miscari si ca veneam plangand acasa pentru ca imi spunea ca nu-s buna de nimic. Nu mi-a aratat niciodata cum se face o parcare laterala. Nici pana in ziua de azi nu am facut vreuna. Daca am invatat cat de cat ceva, e doar datorita fratelui meu, care a avut rabdare si a mers cu mine in poligon. Avea pe atunci un Cielo pe care il conduceam destul de lejer in poligon, dar iesirea pe drumul public mi se parea aventura vietii mele.

Dupa ce am luat examenul (am fost foarte constiincioasa si am invatat toate cartuliile cu reguli), am condus de vreo 3 ori masina familiei, avandu-l pe tata in dreapta. Ultima data insa am avut ghinionul sa se strice ambreiajul fix cand eram eu la volan si masina refuza sa mai intre in vreo viteza. A fost pur si simplu o coincidenta, asa cum mi-a explicat tata ulterior (putea sa cedeze cand conducea el), insa eu m-am speriat suficient de tare incat sa concluzionez ca sofatul nu e de mine. Si nu am mai condus de atunci.

Asta a ramas pana in prezent un mare “of” al meu. Ma uit cu jind la cei care conduc, le invidiez independenta, le admir pe prietenele mele care se urca in masina si pleaca unde vor “muschii” lor …

Da, stiu, o sa-mi spuneti ca a conduce este usor. Si eu ma gandesc uneori ca sunt oameni cu 4 clase primare care conduc fara nici o problema si ma frustreaza chestia asta ingrozitor. Nu cred totusi ca musai inteligenta e un factor determinant. Cred ca mai degraba abilitatile fizice. Care mie imi lipsesc.

Si sufar. Cand stau in statia de tramvai si ma uit la cei opriti la semafor. Cand imi povestesc cunoscutii despre turul tarii cu masina. Cand imi dau seama ca mie imi transpira palmele numai la GANDUL ca ar trebui sa apas pe pedale si sa schimb vitezele. Pur si simplu nu pot sa o fac. Mai are cineva fobie de condus sau sunt singura bleaga? 🙂

Smilla, in schimb, e o curajoasa. Si s-a hotarat sa-si ia masina. Go Girl! 🙂

20 Comments

  • 02.06.2009 - 12:42 | Permalink

    Este ca o fobie,eu cred ca este nevoie DOAR de exercitiu (poate ar fi bine pt inceput seara tarziu) si incredere in sine;)

  • 02.06.2009 - 12:42 | Permalink

    Si eu am avut fobie… pentru ca tot asa, experienta cu scoala de soferi a fost destul de traumatizanta. Dupa care m-am fortat sa conduc direct in Bucuresti. Si a fost horror. Aveam teroare de fiecare data cand ma urcam si totul se sfarsea cu mine plangand si rugandu-l pe prietenul meu sa parcheze el pt. mine ca eu nu mai rezist.

    O luna m-am fortat asa, pana cand am prins curaj si acuma sunt mai ok. Tot mi-e frica daca trebuie sa plec intr-o destinatie necunoscuta (in incinta Bucurestiului), dar trag de mine pana imi trece. 🙂

    Ar trebui sa incerci… sigur iti invingi teama dupa cateva incercari.

  • 02.06.2009 - 12:54 | Permalink

    Orice om isi poate dezvolta calitatile prin munca, ambitie si incredere. A conduce nu necesita prea mult talent, doar cele 3 lucruri. Asa ca spor si curaj….

  • Melek
    02.06.2009 - 13:06 | Permalink

    Masina/sofatul e precum … lama de ras. Toata lumea trebuie sa stie s`o foloseasca (pe ea, masina) la un nivel mediu.

  • 02.06.2009 - 13:57 | Permalink

    instructorul meu a fost tare dragut si m-a laudat tot timpul. de traumatizat, m-au traumatizat janghina de dacie a lui tata si traficul. am permis de 6 ani si am condus doar de vreo 10 ori, si, cum zici si tu, numai ideea ca ar trebui sa ma sui la volan ma sperie. poti sa il intrebi pe patric si-o sa afli ce nenorocita lenesa etc etc sunt ca nu vreau sa conduc si il las doar pe el 😛

  • Mada
    02.06.2009 - 14:28 | Permalink

    Cred ca suntem in aceeasi situatie. Eu am carnet de 5 ani, dar am condus de maxim 3 ori, bineinteles cu tata in dreapta. Nu-mi place, si pace. Am luat carnetul pt ca tata e instructor auto si a insistat “ca o sa iti foloseasca in viitor, o sa vezi tu”. Pana acum n-am avut nevoie. In plus, de ce sa conduc eu cand e mereu cineva dispus sa o faca in locul meu? Nu, mersi, prefer locul din dreapta.

  • ciupercutza
    02.06.2009 - 15:21 | Permalink

    @Bograma: e un cerc vicios: ca sa am exercitiu trebuie sa ma urc la volan si sa conduc. Ca sa fac asta imi trebuie curaj … si ma opresc. Probabil daca as fi avut masina de la inceput, conduceam de mult fara probleme … Ma rog, e doar o presupunere

    @Zappy: iaca te invidiez ca ai avut curaj! Bravo tie!

    @sorin: munca si ambitie bifam. La incredere e stoc zero 😀 Pe unde s-o gasi?

    @Melek: eu stiu la nivel de pre-incepator 😛 Stiu ce-s pedalele si ce fac ele. Am idee despre modul de utilizare al schimbatorului de viteza … Dar cam atat 😛

    @Jen: hihihi deci am mai gasit pe cineva cu frica de condus. Ce, il enerveaza ca nu conduci??? Na, si alte tipe se plang ca nu le dau barbatii masina pe mana … Pfffff 😀
    Patricule, nu-mi dai mie masina sa fac exercitii cu ea? 😆 O iau si pe Jen cu mine 😀

    @Mada: e mai nasol cand nu ai prieteni nu masina, asa ca nu ai cum sa stai pe locul din dreapta 😉
    Oricum ma bucur ca nu sunt singura careia nu-i place sa conduca 😀

  • 02.06.2009 - 15:24 | Permalink

    uite, sa stii pe viitor: daca vreun neghiob te mai ia cu “aoleo, ai si tu carnet, sa ma feresc de tine cand mergi tu pe strada!”, sa le raspunzi asa: amice, daca te-as fi vrut mort pana acum, crede-ma ca as fi gasit solutii mai simple si mai rapide! 🙂

  • ciupercutza
    02.06.2009 - 15:31 | Permalink

    @envi: 😆
    Da, si mai ales solutii care nu implica si cautarea unui loc de parcare timp de jumatate de ora 😛

  • Melek
    02.06.2009 - 16:22 | Permalink

    E un rau necesar, Doamna! Eu ma simt fara o mana cand nu am masina. Sunt carahollic 🙂

  • 02.06.2009 - 16:38 | Permalink

    aaaa…totul tine de exercitiu. si iti garantez ca dupa ce conduci zi de zi doua saptamani, trec multe din fobiile legate de sofat. eu din ambitie m-am urcat la volan, pen’ca sotu meu spune ca femeile nu stiu sa sofeze. si de-a dracu’ nu m-am lasat. daca iti doresti cu adevarat, apuca-te si nu te lasa. muream de frica , insa mai mult muream de draci sa nu conduc. asa mi-am sfatuit si prietena si acum e ok. ar fi multe de povestit, insa atunci am facut cele mai multe ore suplimentare: plecam la 7 dimineata de acasa si stateam pana tarziu ca sa se relaxeze traficul:)) (iar de parcat nu stiu nici acum; pana nu gasesc un loc cam cat 3 masini, nu ma bag:) )

  • 02.06.2009 - 22:41 | Permalink

    E clar, iti trbuie masina.

  • ciupercutza
    03.06.2009 - 09:35 | Permalink

    @volent: tu ai fost mai ambitioasa ca mine 🙂 Desi … cred ca daca eram intr-o situatie similara m-as fi ambitionat si eu 🙂

    @cdmitroi: clar 😀

  • 04.06.2009 - 10:27 | Permalink

    🙁 Pacat.
    Eu sunt amorezata de condus. Desi la inceput, tot din cauza instructorului am fost traumatizata si am zis ca-mi bag picioarele in ea de scoala de soferi si in el de carnet, mie mi se rupe, exista alte mijloace de transport.

    Dupa ce m-am enervat pe ala, m-am enervat pe taica-miu, ca de fapt el m-a invatat sa fiu soferul care sunt azi. Ma apucau durerile de stomac numai cand imi zicea ca tre’ sa-l duc undeva. Si acuma, dupa 8 ani aproape, tot mai am cateva emotii cand e langa mine. Nu des, dar is. 😛

  • 04.06.2009 - 10:42 | Permalink

    Sa ma bag si eu in seama: a conduce nu e usor. Exista o multime de medicamente pe care scrie ca e interzis sa conduci dupa ce le-ai inghitit, exista o serie de regulamente care iti interzic sa conduci un numar mai mare de ore, n-ai voie sa bei, n-ai voie sa vorbesti la telefon cand conduci. Daca ar fi usor sigur n-ai avea atatea interdictii.
    Eu am avut un instructor super care m-a incurajat tot timpul si m-a invatat cate in luna si in stele, nu m-a certat niciodata, cand nu-mi iesea ceva repetam pana imi iesea, si tot n-am curaj sa ma duc sa dau examenul ala (il tot aman de vreo doua luni).
    Stiu ca dupa o ora jumatate de condus eu eram deja transpirata lac si ma uitam cu disperare la ceas care imi dadea senzatia ca s-a hotarat sa stea pe loc.
    Singurele motive pentru care inca mai incerc sa dau examenul respectiv sunt copiii mei pe care vreau sa-i pot duce in parc si cand nu e tatal lor acasa. Plus o experienta urata intr-un revelion recent cand toti soferii din casa erau beti si copilului i s-a facut rau. Nu m-am simtit niciodata mai neputincioasa.
    N-am nici o inclinatie sa ma duc la serviciu cu masina, sa plec “unde vor muschii mei” sau sa ma duc singura la cumparaturi. Pentru drumuri lungi sau complicate se gaseste intotdeauna cineva sa joace rolul soferului.
    Inchei ca si asa m-am lungit cu: e un lucru util, dar ca sa-l faci bine iti trebuie si talent, daca nu-l ai (talentul) e bine totusi sa poti conduce o masina (chiar daca mai prost sau chiar foarte prost) ca nu stii cand tre’ sa duci pe cineva la urgente si sa-i salvezi astfel viata.

  • 04.06.2009 - 14:42 | Permalink

    Daca nu esti total antitalent (exista si din astia, am mers eu cu vreo doi si amcrezut ca fac infarct de frica) cu o masina in dotare sunt sigura ca o sa-ti treaca spaima. De la soferii din familie stiu ca daca nu esti familiarizat cu masina (n-ai fi vrut sa fii langa sotul meu, om cu carnet si experienta de condus de peste 20 de ani, cand a condus primele zile noul Logan) oricat de multa experienta ai tot ai trac.

  • 04.06.2009 - 21:29 | Permalink

    fa-ti prieteni cu masini. cea mai simpla solutie. cat mai multi sa ai de unde alege 😛

  • ciupercutza
    04.06.2009 - 22:26 | Permalink

    @Tomata: stiu ca-ti place la nebunie sa conduci si te invidiez ca poti! Cred ca trebuia sa mai insist pe langa tata sa ma lase sa conduc mai mult 🙁

    @Maria: sa stii ca si eu m-am gandit la situatii de urgenta cand condusul unei masini mi-ar fi de ajutor. Dar nu numai. M-am saturat sa depind de altii… Mergi si da examenul! Cu cat amani, cu atat iti va fi mai greu. Pentru ca pierzi din exercitiu. Eu iti tin pumnii oricum 🙂

    @Viorica: sunt mai degraba speriata, decat antitalent. Asta asa, ca sa ma imbarbatez 😀

    @danutz: 😆 da, ar fi o solutie.
    Am prieteni cu masina, dar nu sunt mereu dispusi sa ma plimbe pe mine 🙂

  • 07.06.2009 - 04:06 | Permalink

    Nu ai abilităţile fizice?! 😆 😆 Ar trebui să mă vezi pe mine şi sigur ţi-ar trece gîndul ăsta. Imaginează-ţi un mărunţel la 1,50 şi 44 de kile că reuşeşte să manevreze lejer o Dacie din 2000 care n-are nici servo, nici ABS şi nici alte minunăţii de au maşinile astea noi.

    Aşa că nu-mi zice mie de abilităţi fizice 😀 Astea-s motive ca să-ţi alimentezi teama. So, drop it! Şi acum îmi amintesc ce naiba ne făceam atunci cînd şi-a rupt taică-miu mîna dacă nu ştiam eu să conduc.

  • 07.06.2009 - 23:19 | Permalink

    Eu n-as sti sa spun cum mi-a trecut frica. Dar m-am trezit deodata ca nu mai este. Si ca nu trebuie sa ma uit la pedale si ca simt cand e de schimbat viteza si ca ma uit in oglinzi si le inteleg rostul. Si totul a venit de la sine. Deci sunt convinsa ca ziua aceasta va sosi si pentru tine! 🙂

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *