A fi sau a nu fi public

Unii dintre voi au observat ca blogul meu a fost inchisย ceva timp. Ma refer aici la cei care ma citesc din browser. Cei care sunt abonati la feed, au remarcat doar ca nu am mai scris. ๐Ÿ™‚ย In fine.

Blogul reprezinta un jurnal public, un loc deย pe internet in care o persoana consemneaza idei, pareri, fapte. Sunt multe feluri de bloguri din punct de vedere al continutului. Al meu este unul personal. Am mai explicat de ce imi tin jurnalul, mai mult sau mai putin intim, pe internet. Unul dintre motive este acela ca ma intereseaza interactivitatea, dialogul cu cei care citesc.

In momentul cand cineva alege sa-si faca publice scrierile, trebuie sa fie pregatit pentru foarte multe categorii de cititori. Din pacate nu poti alege cine sa te citeasca (desigur exista o optiune la wordpress prin care te pot citi maxim 35 de useri, dar mi se pare mult prea restrictiva). Am evitat sa-mi promovez blogul in randul cunoscutilor mei. Nu toata lumea are o parere foarte buna despre bloguri si bloggeri (e parerea lor, nu o discut aici). In momentul in care am spus ca “am blog”, am starnit o serie de reactii in randul prietenilor mei. Si nu au fost neaparat bune. “Da’ ce naiba scrii acolo?, Dar de ce trebuie musai sa ai site? Stai prea mult in lumea virtuala si prea putin in cea reala … ” au fost doar cateva dintre reactii. Nu mai zic cate mistouri s-au facut. De aceea am ales sa nu mai spun ca am blog persoanelor care ma cunosc (in “viata reala” – cat de aiurea suna!!!), cu cateva exceptii. Pare ciudat pentru ca sunt atatia necunoscuti care ma citesc si fata de care nu am nici o jena … Dar e mult mai simplu sa scrii pentru necunoscuti. Din secunda in care afli ca te citeste vecinul (de ex), o sa incepi sa te cenzurezi (nu o sa mai povestesti despre ce tampenii face …).

M-am gandit de multe ori ca este posibil ca, la un moment dat, sa fiu citita si de catre persoane carora nu le-am spus de blog, pentru simplul motiv sa nu tineam mortis sa-mi descopere si o alta latura a personalitatii mele. Nu stiam care va fi reactia lor sau care va fi reactia mea. Well, s-a intamplat in cele din urma. Si eu am reactionat instinctiv prin a-mi proteja blogul.ย Numai ca degeaba am facut asta, posturile mele pot fi citite de pe net in cache.

M-am tot gandit zilele astea cum e mai bine sa procedez. Nu am ceva de ascuns, dar totusi ma simt un pic aiurea sa-mi dezvalui latura personala fata de colegi.ย Blogul asta este o chestie personala si nu vreau sa fie discutat in firma. Atata timp cat nu se intampla asta, cred ca va fi ok.

So, am decis sa raman in continuare ‘publica’. Initial m-am gandit sa-mi trec toate posturile pe un alt domeniu, sa sterg “ciupercutza”ย si sa anunt numai pe cine consider eu de cuviinta (am avut un atac de panica ๐Ÿ™‚ ). Dar tin prea mult la numele asta si, pana la urma, nu vad de ce as renunta la un blog personal doar pentru ca ma citesc colegii. Nu am scris nimic rau despre firma (ba dimpotriva), nu am dat nume (multi dintre prietenii mei habar nu au cum se numeste firma la care prestez – chiar nu e relevant). Va trebui doar sa-mi cenzurez un picย ideile. ๐Ÿ™‚

Weekend placut dragilor!

22 Comments

  • 30.08.2008 - 11:20 | Permalink

    eu am aflat acum ceva vreme ca tata imi citeste blogul. atac de panica, omgomgomg, destul de multa panica incat mi-am bagat degetelele prin tabelele blogului ca sa trec toate posturile pe privat (am reusit sa nu stric nimic). asta dupa ce am scris 3 ani pe weblog si m-am mutat pe domeniu pentru ca acolo ma citeau prea multi cunoscuti.

    ma cenzurez din ce in mai mult… deci scriu din ce in ce mai putin. e putin trist. dar e pacat sa renunti la blog din cauza asta, mai ales ca, dupa cum ai zis si tu, nu ai scris nimic ‘incriminant’.

  • ciupercutza
    30.08.2008 - 11:55 | Permalink

    Ha! Credeam ca sunt singura cu atac de panica si instinct de “delete all” ๐Ÿ™‚
    Inca incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai pot sa povestesc tot ce vreau si cu senzatia ca ma priveste cineva din spate cand scriu … Dar o sa treaca.

  • 30.08.2008 - 12:02 | Permalink

    mi-a zis patric cand ti-ai inchis blogul si m-am chinuit o ora sa-i explic panica asta si de ce apare ea… dar nu cred c-am reusit.

  • 30.08.2008 - 12:35 | Permalink

    De cand am inceput blogul am stiut ca exista riscul sa fiu citit si de persoane cunoscute carora nu le-am spus ca am site. S-a intamplat inclusiv in cazul sefului indirect. Dupa o inspectie am scris parerile pe blog, ca sa aflu ulterior ca le-a citit. Chiar mi-a convenit. M-a scutit sa i le mai spun personal (oricum, poate nu as fi fost atat de deschis si sincer face-to-face).
    Pana la urma, tot raul spre bine…

  • 30.08.2008 - 12:39 | Permalink

    si eu am vrut sa-l inchdi la un momentdat, dar dupa un timp m-am linistit. Nu vad rostul sa imi tai eu o bucurie pentru altii. Si asa nu sutn prea multe. Si in plus, scriu pentru cei care ma citesc, pentrui cei pe care nu i-am vazut nicidoata, dar care ma indragesc pentru ce scriu, nu pentru cei din luema reala. Toate cele bune si ne mai citim!!!
    P.S: Mai am o poza, da nu e facuta de mine, cu o ciupercutza rosie in iarba :X !

  • 30.08.2008 - 13:22 | Permalink

    Ai ales bine, sa-l redeschizi. Mie mi se parea oricum o aberatie sa-l restrictionezi… pentru ca au aflat colegii si seful. Asa, siii?! Eu public toate pamfleziile alea (care stii clar ce trateaza) in numele meu propriu (alinfarcas.ro) si nu simt ca am o problema cu asta. Am folosit, la un moment dat, chiar si imagini video, aflate in proprietatea Kanal D, locul meu de munca. Am primit 100 lei amenda (tinuti din salariu) si am sters imaginile. Asa, siii?! The show must go on, in numele libertatii de exprimare… ๐Ÿ˜‰

  • 30.08.2008 - 14:59 | Permalink

    Adevarul e ca ai dreptate. ๐Ÿ™‚ Si eu am inceput sa scriu atat de liber incat aveam impresia ca nimeni nu imi poate veni de hac pentru ca ideile mele sunt tot timpul argumentate si cand nu sunt, imi recunosc vina, plec capul si fac mea culpa. INSA, cand am gandesc ca ma citesc oameni care nu as vrea sa ma citeasca, parca parca imi regandesc propozitiile.
    Si datorita misto-urilor care se fac, ajung sa ma cert cu tot felul de oameni pe care nu ii mai recunosc.

  • 30.08.2008 - 15:52 | Permalink

    “ajung sa ma cert cu tot felul de oameni pe care nu ii mai recunosc”

    Ignora-i. Doar stii vorba accea: “cainele oboseste de drum lung, iar prostul de… grija altuia“.
    Bafta!

  • 30.08.2008 - 16:03 | Permalink

    Oricand ai optiunea sa iti schimbi jobul macar o data la 3 luni:)

  • bogdanic
    30.08.2008 - 17:10 | Permalink

    De curand, am ajuns intamplator pe blogul unui prieten. Habar n-aveam de existenta lui (apropo, de acolo am ajuns aici…). N-am fost contrariat de ce am gasit acolo pentru ca il cunosc. Am fost doar amarat ca n-am stiut de asta mai inainte – ca nu mi-a spus el. Dar il inteleg. Si te inteleg. Uneori ne mascam adevaratele ganduri – reactii – sentimente fata de cei alaturi de care ne petrecem viata. Avem tendinta sa ne ascundem in spatele anonimatului, sa ne descarcam in fata unei pagini goale (de hartie sau virtuala). Nu ii poti spune sefului ca te-a facut sa te simti ca naiba – iti poate dauna. Dar simti nevoia sa te descarci si te apuci si dai in taste cu furie sau cu speranta sau… Daca seful ajunge sa citeasca ce ai scris… Nu mai vorbesc de relatia parinti – copii. Cred ca e bine ca ai decis sa continui.
    Iti multumesc pentru asta.

  • ciupercutza
    30.08.2008 - 20:32 | Permalink

    @all: multumesc mult pentru comentarii si incurajari

    Vad ca si voi ati trecut prin tot felul de situatii la serviciu datorita blogului. Pana la urma poate imi conving colegii sa-si faca si ei blog si ne comentam unii pe altii ๐Ÿ˜›

    @bogdanic: bine ai venit pe blogul meu! Iti multumesc pentru aprecieri si sper sa ma citesti in continuare ๐Ÿ™‚

  • 30.08.2008 - 21:24 | Permalink

    Pentru mine e mai simplu, trebuie doar sa scriu in romana daca vreau sa scriu ceva despre munca dar de multe ori ma gandesc ca poate unele lucruri e mai bine sa fie spuse. As putea spune ca e o politica a adevarului dureros. Pe de alta parte e destul de urat daca cei pentru care lucrezi nu pot sa accepte pareri putin diferite. Inseamna ca la un moment dat conflictul va aparea indiferent cat timp il amani. E tot timpul o lama cu doua taisuri. Imi pare insa bine ca ai ales sa ramai cu noi.

  • strongvaleriana
    31.08.2008 - 00:05 | Permalink

    esti tu !
    ramai tu !
    restul sunt altii ! ๐Ÿ˜€

  • 31.08.2008 - 03:44 | Permalink

    Ma bucur sa te pot citi din nou! ๐Ÿ™‚

  • codobelc
    31.08.2008 - 12:48 | Permalink

    viva la revolucion! daca ai probleme sa stii ca che guevara n-a murit, el traieste in fiecare dintre noi si spiritul lui vegheaza asupra noastra. ๐Ÿ™‚
    am glumit ๐Ÿ˜›
    imi pare bine ca ai decis sa fii “publica” din nou. e un blog decent, amuzant, cu lucruri de calitate.

  • 01.09.2008 - 12:17 | Permalink

    Good decision ! Vezi cati suporteri ai ? ๐Ÿ™‚

  • ciupercutza
    01.09.2008 - 12:22 | Permalink

    Pai da … m-a cicalit lumea pe YM ca cica “de ce am inchis bloaga” ๐Ÿ˜›

  • lost
    01.09.2008 - 13:54 | Permalink

    Aha!! Acuma am inteles(intr-un final) si eu care a fost problema… Eu care ma gandeam ca e o problema de la mine or something ๐Ÿ™‚ Anyway, welcome back! ๐Ÿ™‚

  • 01.09.2008 - 22:25 | Permalink

    pot sa-ti inteleg temerile…

    si eu tin in continuare blogul “ascuns” – never told anyone who knows me in real life about it

  • ciupercutza
    01.09.2008 - 22:38 | Permalink

    @lost: welcome back si tie. Fusesi in concediu? ๐Ÿ˜›

    @brontozaurel: foarte bine faci! Eviti multe suprize … neplacute, trust me ๐Ÿ˜‰

  • lost
    02.09.2008 - 11:07 | Permalink

    Dap am fost putin in concediu ๐Ÿ™‚ Acum din nou la servici… life goes on! ๐Ÿ˜€

  • 07.09.2008 - 15:37 | Permalink

    Am citit chiar un articol pe internet despr eo bloggeritza celebra, Emily Gould, care a avut si ea atacuri de panica din cauza expunerii publice.

    Si eu am avut probleme la serviciu care au pornit de la blog si de atunci l-am transformat intr-o plictiseala de jurnal de calatorie. Inca nu stiu daca sa revin la vechiul stil sau sa imi fac alt blog, anonim.

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *