Sucker Punch

Aseara am luat o pauza de cautat case si mi-am invitat perechea la Cinema City Cotroceni. Ne-am dus sa vedem Sucker Punch la invitatia Oxygen PR.

Toate bune si frumoase, organizare buna, niste prajituri nemaipomenite, vedete, IMAX, tot tacamul … 

Filmul incepe promitator. Filmarile sunt excelente, muzica e deosebita, te tine in priza chiar de la inceput. Povestea este despre o fata careia ii moare mama, iar tatal ei vitreg o interneaza intr-un ospiciu ca sa scape de ea. Evident ca in momentul in care ajunge acolo, primul lucru pe care il vrea este sa scape (sindromul Prison Break, gen). Si cel mai simplu si eficient mod de evadare este prin puterea mintii. Astfel isi creaza o lume imaginara, in care ea este puternica si se lupta cu tot felul de demoni.

Pana aici filmul este digerabil, insa in momentul in care ea incepe sa se lupte efectiv cu niste zombie, roboti, bombe, nazisti (!) devine un fel de ghiveci de personaje luate de prin toate filmele cu “bataie”. Iar ea se lupta intr-o fustita scurta si nu pateste nimic niciodata. Nici macar o zgarietura. Din momentul primei batalii, la mine s-a cam rupt filmul 🙂

Desi ideea in sine nu e rea (lumea paralela in care ea e puternica), efectele speciale sunt spectaculoase si muzica foarte interesanta, filmul nu este bine inchegat, personajele nu sunt credibile. In general ramai cu o impresie de “oare ce a vrut sa zica autorul”. Si constat acum ca mi-e si greu sa-l povestesc (pentru ca n-am inteles mare lucru). Dar pentru o joi seara (stresata fiind de agentu’ si obosita dupa o zi de munca), pot sa zic ca a mers. Am mai iesit nitel din rutina. Si, dupa cum spuneam, prajiturile au fost bune de tot 😀

One comment

  • 29.03.2011 - 14:42 | Permalink

    Multam pentru recenzie, m-ai scutit de o experienta neplacuta !!!

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *