Objects in the Mirror Are Closer Than They Appear

Un astfel de avertisment ar trebui sa purtam cumva toti. Ceva de genul nu te apropia prea mult de cineva ca s-ar putea sa te arzi.

Si totusi ne apropiem, ne deschidem sufletul si lasam diverse persoane sa intre, pe criterii nu intotdeauna obiective. Nu ai cum sa fii obiectiv. Iti place si gata! Poftim, asta e cheia de la sufletul meu, intra si simte-te ca acasa.

Nu, nu e intotdeauna asa de simplu. Pentru ca am avut in trecut musafiri care au intrat, au facut stricaciuni si au iesit. Acum ne uitam pe gaura cheii, pe vizor, analizam, intrebam, testam. Dar cine esti? Cheia e la gat, legata cu o ata si nu o mai dam oricui, oricum si oricand.

Musafirii suna, nu deschizi si ei pleaca. Speriati de prea multe intrebari sau pur si simplu prea grabiti.

“Persoanele de langa tine sunt mai aproape decat crezi”. Uneori nu vezi asta prin gaura cheii.

– Bate cineva la poarta?
– Nu-i nimeni, se scutura castanul … (“Bal Mascat” – Ionel Teodoreanu)

Cand sa deschid si eu poarta, musafirii plecasera …

5 Comments

  • 12.05.2009 - 17:55 | Permalink

    Tine-o deschisa…asta e cel mai important.. ca mereu se va gasi cineva sa intre…iar daca nu e un castan, poa’ sa fie un tei, o magnolie sau ce copac iti mai place tie..;)

  • ciupercutza
    12.05.2009 - 20:49 | Permalink

    @Lars: mi-e teama sa nu fie un cactus 😛 Ca ma inteapa …

  • brontozaurel
    14.05.2009 - 04:38 | Permalink

    uneoti imi e teama ca se ard cei care se apropie de mine…
    uneori simt ca m-am ars chiar daca musafirul nu a facut stricaciuni, dar dintr-un motiv sau altul mi-am vandalizat chiar eu tot…

  • 14.05.2009 - 11:30 | Permalink

    sunt plina de cicatrici, cum ar veni
    dar le iubesc pe fiecare in parte

  • 14.05.2009 - 22:59 | Permalink

    AI RELUAT FUMATUL? NUUUUUUUUUUUU!

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *