Furioasa

Nici nu stiu sa descriu foarte bine starea mea din ultimele zile. Nu cred ca sunt doar furioasa, ci si incredibil de dezamagita.

Sunt furioasa pentru ca n-am stiut sa-mi aleg o meserie banoasa, pentru ca am acceptat prea multe slujbe conjuncturale si prost platite (pe ideea ca “trebuie sa am serviciu si sa platesc chiria”), sunt furioasa ca e criza, sunt furioasa ca e sfarsit de noiembrie si urmeaza niste luni “moarte” pe piata muncii, sunt furioasa ca platesc chirie, sunt furioasa ca trebuie sa ma descurc singura, sunt furioasa pentru ca am facut compromisuri.

Sunt dezamagita pentru ca singura oferta primita in 2 luni si ceva de cautari este sub asteptarile mele cele mai pesimiste. Dar pentru ca suntem in plina iarna si pe mine ma costa sa stau in Bucuresti minim 10 milioane pe luna (asta in conditiile in care nu mananc nimic si nu ies din casa deloc), ar trebui sa o accept. N-am putut sa dorm toata noaptea gandindu-ma daca chiar e cazul sa mai raman in Bucuresti, avand in vedere ca nu ma mai pot intretine singura decat la limita saraciei. Ma asteapta cel putin un an de restrictii si sacrificii si nu stiu cata putere mai am.

Simt ca fac pasi inapoi. Simt ca nu mai pot. Simt ca trebuie sa-mi accept esecul si sa plec din orasul asta blestemat.

21 Comments

  • Criss
    27.11.2009 - 15:44 | Permalink

    Imi pare rau!
    Eu am decis sa raman deocamdata acasa, dar nu voi renunta la ideea de a ma intoarce in Bucuresti si cu multe ganduri nasoale si cu aceleasi cuvinte “simt ca fac un pas inapoi’, cu aceleasi reprosuri “nu am facut scoala care trebuia”, am invatat sa ma mobilizez singura si sa consider ca trebuie sa astept ceva mai bun decat un salariu de 10milioane si o sa astept atat cat e nevoie pana va aparea un salariu decent in orasul acela pe care multi il urasc si pe care eu il iubesc…Bucuresti!

  • 27.11.2009 - 17:05 | Permalink

    Buna ciupercutza. E primul meu post aici, desi am mai intrat si “te-am mai citit” de cateva ori.
    Cred ca inteleg starea ta si prin ceea ce treci. Nu sunt in situatia asta acum, dar am fost. Si eu traiesc in Bucuresti, si eu sunt provincial. Ba mai mult decat atat, avem aceeasi varsta. 🙂
    Toti facem pasi inapoi. De exemplu, pentru mine, sa reusesc sa plec din Bucuresti ar fi un mare pas inainte.
    Sper sa nu o iei ca pe un pas inapoi. Si sper sa treci (trec/trecem cu totii) bine de criza asta.
    Succes!

  • 27.11.2009 - 17:16 | Permalink

    nu e bine sa iei decizii furioasa. nici prea entuziasmata. ideal este sa descoperi acea etapa de mijloc, un echilibru rece care sa te ajute sa vezi clar totul. e bine sa-ti vezi greselile, dar nu sa le hiperbolizezi. de ce nu te gandesti si la realizari? pun pariu ca sunt!
    eu iti tin pumnii sa-ti fie bine si, desi nu te cunosc, crede-ma ca iti doresc un job bun mai mult decat oricui altcuiva! 🙂

  • 27.11.2009 - 19:43 | Permalink

    Am scris la nervi. Acum m-am mai calmat oleaca 🙂

    @Criss: iti multumesc! Simt ca incerci sa ma incurajezi, simt ca trecem amandoua prin aceeasi perioada oribila si simplul fapt ca stiu lucrul asta imi da o senzatie de normalitate. Suna ciudat, dar nu stiu cum sa exprim altfel in cuvinte. E de bine oricum 🙂

    @mic: bine ai venit pe aici! Te-ai hotarat si tu sa comentezi taman cand sunt mai deprimata 🙂 Dar poate ca acum am mai multa nevoie de incurajari 🙂
    Daca as sti ca intoarcerea mea in orasul natal e intradevar cea mai buna solutie pentru mine, as pleca maine cu primul tren. Dar nu e. Probabil as tanji dupa Bucuresti (desi acum urasc orasul asta). Cand sunt acolo, vreau aici si invers. Asa va fi mereu.
    PS Sa-ti traiasca juniorul ca e ziua lui de nume luni 🙂

    @silvia: ai pus punctul pe i ca de obicei, draga mea inteleapta! Sa nu iau hotarari la nervi! Asa mi-a zis si mama in seara asta. Mai ales ca am cateva zile de ragaz in care ma pot hotari daca vreau jobul ala sau nu, iar luni mai am un interviu. Lucrurile se pot schimba oricand.
    Dar presiunea ultimelor zile si-a spus cuvantul si am clacat. Uneori o portie buna de plans clarifica lucrurile 😉 Iti multumesc! :-*

  • 27.11.2009 - 21:03 | Permalink

    ntz,nu din oras,din tara!viitorul tau poate nu e aici,ci in alta tara:)fii mai putin simtitoare si mai hotarata,daca treci tot prin inima cazi in depresii draga!pupici,astept vederi dintr-un oras occidental,cu tine fericita acolo!hai ca poti!

  • 27.11.2009 - 21:19 | Permalink

    Ciupercutzo, las’ ca te faci tu mare!!! 😉

  • Joint
    27.11.2009 - 21:51 | Permalink

    Ciupercutzo,filosofia mea e f simpla(desprinsa din cateva esecuri personale rasunatoare) : o viata am,s-o traiesc chinuit si pe aia? NOP. No way,jose! Si asa ca roman ai ca frate chinul,nu codrul.Nu se merita!

  • 27.11.2009 - 21:55 | Permalink

    Nici nu stiu ce sa zic sa-ti mai ridic moralul decat ca tare imi doresc sa gasesti odata jobul ala bun!

  • 28.11.2009 - 12:09 | Permalink

    Salutari! Daca nu eram prea ocupata facand o criza de furie aseara, as fi scris si eu un post asemanator probabil 🙂 Se aduna multe sentimente negative, furie ca esti nedreptatita, ca ai abilitati care nu servesc nimanui acum, ca nu mai stii daca este vina ta sau a sistemului, a crizei, a toate laolalta…Eu am refuzat pana acum 2 joburi pentru ca nu aveau absolut nimic de-a face cu pregatirea mea sau cu ce vreau sa fac, in fiecare zi imi port din ce in ce mai multa ranchiuna mie insami pentru ca accept sa fiu protejata de altcineva…E un razboi de gherilla, nu exista o solutie buna deocamdata: fie accepti un job ca sa platesti chiria, desi este dead-end, n-are nici urma de importanta in CV, fie vegetezi in ghiveciul altora si te urasti amarnic for it…

  • 28.11.2009 - 18:39 | Permalink

    Draga Ciupercutza,
    la revelionul acesta o sa te duci da?si o sa intalnesti lume,da? si o sa cunosti lume,da? si poate o sa te indragostesti(stiu atatea perechi care s-au cunoscut la un revelion!) si atunci cand simti ca si altcuiva ii pasa de tine si acel altcineva este dragul tau,atunci lucrurile se vor vedea altfel.
    Gata cu romantismul.
    Eu zic sa stai in Bucuresti ca oricum sunt mai multe sanse(dar dupa cum descri tu mie mi se pare ca orasul ala este parasit de lume 😉
    Si…poti lua in considerare si o sansa in alta parte,afara din tara,oriunde.Trebuie doar sa faci ceva, sa nu stai cu mainile in san si sa astepti sa se intample.
    Iti doresc sa vii cu vesti bune.Doamne ajuta!

  • 28.11.2009 - 19:08 | Permalink

    Stii ce cred eu? Ca viata cateodata vrea sa faca cum vrea ea, nu cum vrem noi. Pentru ca nu avem imaginea de ansamblu, nu avem cum sa stim ce e cu adevarat bine pentru noi. Daca intr-adevar vei pleca din Bucuresti, este pentru ca asa va fi mai bine pentru tine. Si pentru ca vei gasi ceva care te va multumi mai mult in alta parte. Iar asta e momentul potrivit. Vei vedea :).

    Daca nu vei pelca, a fost doar o perioada mai sumbra.

    Bafta multa iti doresc in gasirea unui job bun!

  • 28.11.2009 - 19:14 | Permalink

    poti vedea pe blogul meu 2 din tarile din care as vrea sa-mi trimiti salutari:)

  • 29.11.2009 - 15:30 | Permalink

    Este o perioada grea pe care, cu siguranta, nu o doresti nimanui. Nu vreau sa spun aceleasi lucruri ca si ceilalti. Ca e nasol intelegem cu totii, ca iti dorim mult noroc si sa iesi din situatia asta o facem cu totii. Eu nu vreau decat sa iti dau un singur sfat ( poate nu sunt eu cel mai in masura sa iti dau sfaturi la cati prieteni ai ) : nu pleca din Bucuresti !!! In Braila o sa ai tot mai putine sanse sa scoti capul in lume.

  • 29.11.2009 - 19:30 | Permalink

    buna,

    arunca si o scurta privire pe blogul meu (www.questioare.com) si daca iti place adauga-ma in blogroll-ul tau cu numele de Que stii oare?
    multumesc anticipat.

    o zi insorita,

    strumfita cu esarfa

  • 29.11.2009 - 21:02 | Permalink

    @macanta: deocamdata nu vreau sa plec decat in vacanta in alta tara. Ma sperie prea tare emigrarea. Nu sunt genul care sa-si ia bocceluta in spinare si sa plece in necunoscut.

    @Cris: eu vreau sa ma fac mica 😛 Si sa aiba altcineva grija de mine 😉

    @Joint: e buna filosofia ta. Incerc si eu sa o aplic, dar nu prea stiu cum. Oricum as da-o, tot ma chinui. 😉

    @Viorica: o sa-l gasesc pana la urma 🙂 Nu stiu daca anul asta, dar candva tot o sa apara

    @Misaki: deci nu sunt singura furioasa 😉 Avand in vedere ca ma preseaza plata chiriei, eu o sa accept un job mai prost platit. Tot e mai mult decat ajutorul de somaj. Si in plus, m-am cam plictisit acasa. Incep sa ruginesc.

    @Elisa: eu urasc revelioanele! Prea multa agitatie pentru o noapte. Nu am un anturaj care sa organizeze petreceri asa mari incat sa vina si necunoscuti, deci “cuplatul” iese din discutie.
    Probabil ca Bucurestiul ofera mai multe oportunitati decat Braila, asa ca o sa incerc sa raman aici. Adica sa aleg raul mai mic. Orice as alege acum, ies in pierdere. De aia sunt suparata.

    @puiutu: multumesc, sa fie!
    Deocamdata nu ma multumeste nici ce am aici, nici ce as putea sa fac la Braila. Am de ales intre a sta singura aici si a avea ceva independenta, cu un job oarecare, sau a sta cu parintii, fara job (sau cu unul platit cu 7-10 milioane – ca astea sunt sumele pe acolo). Oricum as da-o, sacrific ceva.

    @Dan Brasov: pana si mama a inceput sa ma sfatuiasca sa raman aici pentru ca incepe si ea sa vada cam care e situatia in provincie. Deocamdata incerc sa gasesc un job rezonabil in Bucuresti. Mai astept.

  • 29.11.2009 - 21:56 | Permalink

    in orice caz…in Bucuresti iti vei gasi mult mai repede un job care sa te multumeasca fata de un oras mai mic din tara…si statul cu parintii dupa atat independenta si un stil propriu de viata…e un fel de “sinucidere” :P, oricat de buna ar fi relatie cu ei. Va fi bine 😉

  • Joint
    29.11.2009 - 23:31 | Permalink

    un viral prea tare de la visurat….http://www.visurat.ro/2008/10/30/esti-angajat/

  • 01.12.2009 - 13:23 | Permalink

    Eu vegetez deja de câteva luni şi simt că o iau razna. Şi mi-e ciudă, pentru că ajung la clişee de genul “n-am învăţat atât ca să…”. E simplu să spui că trebuie să nu disperi, să speri, să aştepţi, dar uneori lucrurile nu stau chiar aşa. Nu, nu eşti singura care trece prin asta şi da, să ştii că mai sunt şi alţii ca tine ajută, oricât de urât şi egoist ar suna.

  • 02.12.2009 - 09:28 | Permalink

    @ciupercutza: multam de urare. Glad to see you better! 🙂

  • 03.12.2009 - 00:21 | Permalink

    Ufff .. e o perioada infioratoare. Nici nu vreau sa ma gandesc ce teroare e in domeniul meu acum. De fapt ma intalnesc cu colegii de la radio, care trag saracii pe salariu mai mic si munca mai multa.Si zic saru-mana ca i-a luat careva totusi in job …

    Sa speram ca o fi si bine, ca de rau suntem satui pana peste cap.Nu regreta nimic, nu ai de ce. Si eu imi dau palme ca nu l-am ascultat pe cumnatul “soarelui” care de 7 ani imi spune sa ma apuc serios de web design si sa imi fac un SRL minunscul. Abiat dupa 5 ani am facut sereleul si inca am stat pe salariu pe ideea aia tampita ca vine in fiecare luna. Si mi-am pus pe planul 2 “biznisul”.

    Sa iti spun ca as da timpul inapoi si mi-as trage un rand de palme si niste suturi? Atatia ani irositi pe idiotenii, mancand rahatul altora.

    Dar dupa primum imbold realizez ca asta este, nu plangi dupa laptele varsat. Atunci era o solutie buna. Anii astia au fost totusi buni pentru ca acum stiu ce am avut si ce nu mai doresc sa am vreodata. Pot sa compar viata de angajat cu cea de ‘self-employed’, sa vad cum stau cu veniturile si iar sa ma iau la palme 😀

    Stii ca eu te-as vedea ca om pe businessul tau si sper sa reusesti si asta, daca nu se va rezolva ceva cu un job asa cum meriti. Te mai incurajez sa faci pasul, mai ales ca sunt tot mai convinsa ca pentru mine asta este o re-nastere.

    Luna asta este speciala. Dupa 4 luni in care am reusit sa fiu la zi cu datoriile si toate prostiile de achitat, dar am avut mereu emotii ca poate raman cu ceva in urma, in decembrie ESTE PRIMA LUNA din noua mea viata in care pot pune un leu in contul de economii. Nu doar am reusit sa nu am restante la nimic, de acum pot pune macar 50 de euro in contul ala afurisit. Daca trag in continuare ca boul in jug s-ar putea totusi ca 2010 sa fie mai bun decat previzionam 🙂

    Te pup si iti tin pumnii. Daca te pot ajuta cu orice sfaturi sau info despre munca de “freelancer” sau ceva de genul,iti stau cu drag la dispozitie.

  • 04.12.2009 - 18:10 | Permalink

    @puiutu: e clar ca in Bucuresti am mai multe sanse. In Braila sunt putine firme si multi someri. Iar ce stiu eu sa fac nu prea se cauta acolo (de exemplu nu stiu cate firme de software sunt …).

    @joint: am si eu pe blog filmuletul ala 🙂 L-am pus anul trecut prin aprilie. Premonitie 😉

    @Maria: nici nu ma asteptam sa fie atat de multa lume in situatia mea. E o perioada grea pentru multi.

    @Dojo: tu ai avut norocul sau intuitia sa inveti ceva ce se cauta si se preteaza la lucratul pe cont propriu. Eu nu ma pricep la web design sau la vreo activitate care se poate transforma in afacere proprie. Asa ca speranta mea tot de la un angajator vine. Oricum eu te admir ca ai avut ambitie.

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *