Curiozitate pecuniara

Pornind de la un comentariu trimis de un cititor la postul precedent, am inceput sa ma gandesc daca eu sunt singura in situatia de a nu avea bani cash pentru o garsoniera. Sincer, din ce am vazut in jurul meu (colegi, prieteni, cunoscuti) nu prea sunt semne ca lumea ar avea disponibili oricand zeci de mii de euro pentru a cumpara o casa anytime … Dar poate ma insel si anturajul meu nu e cel mai potrivit exemplu, sa zicem.

Deci pornind de la premiza ca luam in considerare un tanar cu varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani, salariat, din provincie (desi au fost si cazuri de bucuresteni care au plecat de acasa si au platit chirie), cam in cat timp credeti ca ar strange bani de casa (apartament cu 2 camere = 60000 euro, garsoniera = 35000 euro)? Sau cam care ar trebui sa fie salariul mediu care sa permita acumularea acestor sume in conditiile in care tanarul respectiv plateste chirie? Si cam cati tineri din generatia mea, sa zicem, aveauau la 25 de ani (cand se presupune ca incepi sa economisesti) salariu de 1000 de euro? Cati tineri de 25-30 de ani cu depozite de 10000 de euro la o banca oarecare cunoasteti? 😀

Repet, aici nu vorbim de oameni ajunsi la maturitate, poate intr-o functie de executie si care au salarii uriase. Ma refer strict la oamenii normali, cu joburi normale, intr-un Bucuresti care a suferit o gramada de transformari in ultimii 20 de ani. Si mai ales ma refer la oamenii care nu au nici un ajutor “din afara” si se bazeaza strict pe veniturile obtinute dintr-un job. Think about it 😉

Si pentru ca tot m-am trezit azi mai curioasa decat de obicei, va invit sa raspundeti la un sondaj destul de indiscret. Avand in vedere ca raspunsurile sunt anonime, ma bazez pe sinceritatea voastra. 🙂

Later edit: vad ca plug in-ul de poll imi joaca feste si nu imi lasa cititorii sa voteze. Ma chinui sa-i dau de cap … Pana atunci fell free to use the comment form 🙂
Gata, am schimbat plug-inul si acum merge.

 

38 Comments

  • marius
    20.03.2011 - 14:23 | Permalink

    Eu sunt acel cititor. Nu din salariu, dar prin forte proprii, eu am un depozit de 80 000 de Euro acum, si am 27 de ani. Totusi, nici prin gand nu-mi trece sa dau banii astia pe o cutuita din beton primita de altii pe gratis.

    Daca ai curiozitatea sa vorbesti cu cei care isi permit sa cumpere asa ceva cash, cred ca vei vedea ca toti rationeaza ca si mine, pentru ca ei inteleg, poate, ceva mai bine valoarea banilor. Tu chiar crezi ca e OK sa platesti rate 10 sau 20 de ani pentru ca cineva sa ia 30-40 de mii de Euro pentru ceva primit gratis? E viata ta si alegerea ta, dar sfatul meu e sa mai astepti si sa economisesti.

  • 20.03.2011 - 14:30 | Permalink

    Again, rationamentul tau e valabil in conditiile in care mi-as permite sa economisesc. Si again: nu-mi permit si chirie, si pus deoparte. In acest caz prefer sa platesc aceeasi suma pentru casa mea, nu pt un proprietar oarecare. Probabil mi-ar trebui inca 10 ani sa strang acesti bani. Pana atunci tot cu chirie as sta.
    Si da, daca as avea 80.000 euro, as gandi ca tine. Da’ nu-i am.

    Apropo, tu ce fel de casa ti-ai cumparat? 🙂

  • marius
    20.03.2011 - 14:47 | Permalink

    Si iti pare normal sa vrei sa cumperi un bun extrem de mult supraevaluat atunci cand NU ai bani stransi?

    Ai scris c-ai platit chirie in ultimii 15 ani. Daca nu ti-ai luat o garsoniera cand era 5000 de dolari, de ce vrei s-o iei acum, cand e 35 000E?

    Inteleg ratiunile sentimentale, dar cred ca faci o mare greseala. Peste 1 an sau 2, cand o garsoniera va costa cu maxim 50% mai mult (ca atat a fost inflatia) decat a costat in 2002, ai sa regreti. Pentru o garsoniera de 35 000 vei plati, in total, cam 60 000 bancii in timp ce ea se inchiriaza acum cu doar 150. 60000/150=400 de luni, deci ceva mai mult de 33 de ani. Oare va mai fi blocul ala in picioare peste 33 de ani? Oare vei mai vrea sa stai in Bucuresti peste 5 ani? Dar peste 15? Oare va fi mereu atat de mic EURIBOR?

    Romania a avut parte de o bula imobiliara imensa, una care cred ca va fi data ca exemplu in manualele de istorie candva. De ce sa cazi in cursa acum, cand ea s-a spart deja partial si e evident ca trebuie doar sa mai astepti putin?

  • marius
    20.03.2011 - 14:48 | Permalink

    Eu sunt chirias, evident. 🙂

  • 20.03.2011 - 15:04 | Permalink

    Am o parte din bani stransi (banca cere avans).
    La momentul cand o garsoniera era 5000 de euro, eu eram studenta 🙂 sau in primii ani de munca. Avand in vedere ca primul meu salariu era de 100 de dolari si din astia plateam chirie, nu prea era cazul sa ma arunc la o casa de 5000.
    Acum prevad ca o sa inceapa discutia despre “ce dracu ai cautat in Bucuresti atunci?”. Don’t go there. La nivel de 1997, realitatile din provincie erau intr-un mare fel …
    De ce nu poti accepta ideea ca m-am saturat sa fiu chiriasa si, intamplator, acum e singurul moment cand sunt eligibila pentru un imprumut?

  • 20.03.2011 - 15:14 | Permalink

    Ma bucur sincer ca am cititori care isi permit case si nu au nici o problema cu veniturile si economiile. Ca asa reiese …
    Nu eram eligibila in trecut, sunt acum. Ce e asa mare chestie?

    Oricum, vad ca sunteti porniti sa ma puneti la zid, asa ca orice as spune, nu are cum sa iasa bine. Am luat o decizie, niste oameni pe care nu-i cunosc (si care nu ma cunosc) nu-s de acord cu ea. Pot sa accept asta.

  • marius
    20.03.2011 - 15:23 | Permalink

    Noi nu te punem la zid, doar incercam sa te sfatuim de bine. Sunt sigur ca vei fi eligibila si cand aceeasi garsoniera va costa sub 10 000 de Euro, cum e si normal. Daca putini din cunoscutii tai au bani cash pt. garsoniera, oare asta nu inseaman ca ele nu s-au ieftinit suficient inca?

    Oricum, vad ca esti deja decisa, deci iti doresc sa gasesti cat mai repede ce-ti doresti si sa fie totul OK. 🙂

  • marius
    20.03.2011 - 15:35 | Permalink

    O ultima remarca de la un necunoscut de pe Internet: Daca as fi femeie si as arata bine, eu as face rost de un iubit cu vila pe Coasta de Azur. 😉

  • 20.03.2011 - 16:02 | Permalink

    Foarte practic in conditiile in care as imbratisa filozofia de viata a Monicai Columbeanu. Nu e cazul.

  • Jasmine
    20.03.2011 - 16:08 | Permalink

    Buna ciupercutzo, te inteleg perfect ca nu mai vrei sa dai banii pe chirie, am locuit si eu in chirie si in general proprietarii din Bucuresti sunt extrem de nesimtiti si cer preturi exorbitante pentru un apartament modest. Nici eu nu-mi permit din salariu sa economisesc, deci stiu cum e. Eu mi-am cumparat garsoniera acum 3 ani, cand pretul ei era cu mult peste 35000 de euro,( nu din fonduri proprii si nici credit). Iti urez mult succes in gasirea unei casute asa cum iti doresti (stiu si cat e de important sa ai casuta ta) si as vrea sa te intreb in legatura cu prima casa, de ce nu se mai poate. (ma interesa pentru o prietena).

  • 20.03.2011 - 16:12 | Permalink

    @Jasmine: Nu se mai poate la Raiffeisen pentru ca au epuizat plafonul. Mai sunt fonduri la alte banci (BCR, BRD, Banca Romaneasca), dar trebuie actionat rapid pentru ca se vor epuiza si acolo.
    Iti multumesc pentru comentariu.

  • Jasmine
    20.03.2011 - 16:34 | Permalink

    Si eu multumesc mult pentru informatii. Mult succes!

  • dezinvoltul
    20.03.2011 - 17:36 | Permalink

    Eu am 28 de ani jumatate si am un depozit de 47k euro …bani ptr care am muncit… (la firma ma sacrific deobicei si plec in delegatii de 6 luni uneori ) .Mentionez ca stau cu chirie in Bucuresti , nu am masina … toti amicii mei castiga peste 1000 de euro inclusiv eu ….daca stau sa ma gandesc nu cunosc oameni care sa castige mai putin .Cu siguranta exista o generatie care se misca …

  • 20.03.2011 - 17:44 | Permalink

    Felicitarile mele! Daca tu nu ai o problema in a sta cu chirie, good for you. Eu nu mai vreau asta.

  • Mihai
    20.03.2011 - 17:45 | Permalink

    Gandeste si in perspectiva. Daca peste 5 ani Euribor creste cu 4 pp (de la 1 la 5%), cu cat creste rata? Se dubleaza? Vei mai putea plati?
    Si daca atunci pretul casei va fi jumatate ca acum, nu-ti va parea rau?
    Daca ar fi fost creditul pe 5 ani, era ok. Dar in 25 de ani, multe se pot intampla..

  • 20.03.2011 - 20:07 | Permalink

    Tin foarte mult sa-l contrazic pe Marius.
    1. O chirie de garsoniera, nemobilata, e cel mai ieftin vreo 200 de eur/luna. Mobilata – 250-350 eur/luna. In conditiile unu cuplu cu un venit mediu de – sa zicem – 3200de lei/luna, de unde platesti si chirie si sa mai pui deoparte? Facem un calcul simplu: chiria 1050 lei; mancarea + alte cheltuieli casnice cca 1500 lei; intretinere: 200 lei; cablu, internet, lumina: 300 lei; transport: 100 lei. Cheltuie deci 3150 lei/luna. Din cei 50 de lei ramasi, cu ce-si mai cumpara ei apartament?
    2. Da, decat sa stau cu chirie, decat sa ma chinui cu mutatul odata la 2-3 ani sau chiar mai des prefer sa dau niste bani unei banci si sa-mi iau apartamentul meu.

  • 20.03.2011 - 20:33 | Permalink

    cred ca e abslut normal ca fieare dintre noi sa si doreasca locul lui. ca si adoptat, cumva de capitala, platind chirie si mutandu ma cand aveam cea mai mare nevoie de liniste as fi dispusa oricand sa dau bani la banca sa am locul meu…dar evident inca nu pot face asta, dintr un salariu mizer…

    Multa putere Ciupercutzo si liniste!:)

  • marius
    20.03.2011 - 20:43 | Permalink

    Pisica Roz, ma indoiesc. Inchiriez un apartament cu 2 camere de pe Bd. Tineretului, frumos mobilat, cu 300 de Euro/luna. Cred ca nu mai esti la curent cu preturile. 🙂

    http://pisicaroz.ro/2011/03/vecinei-de-la-5-cu-drag/
    Daca erai chiriasa, era suficient sa te muti pentru a scapa de vecina asta. Acum, e a ta pe vecie. 🙂

    Acum, in Bucuresti, chiriile sunt aproape decente. Preturile nu inca.

    Si oricum, de ce va ganditi doar ca trebuie sa economisiti? Chiar si tot in rate, oricum e OK sa platiti de 3-4 ori mai putin pe o locuinta, cand ele ajung la preturi mai normale, nu ?
    La impozit se gandeste cineva? Dar la eventualele reparatii?

  • 20.03.2011 - 21:56 | Permalink

    Ciupercuțo, draga mea, în primul rând te pupez cu dor! Îți înțeleg foarte bine dorința de cuib personal, cred că merită să investești în casa ta, cu condiția să ai tu deja o parte din pani și să nu te faci sclav la bancă pe 25 de ani cu rată care să nu te lase să mai respiri, iar Doamne ferește la o tăiere de salariu sau schimbare de job să te doboare de-a dreptul. Mai e de luat în calcul și vechimea și starea apartamentului. Îți doresc mult succes, în orice decizie ai lua. Dar trebuie să îți spun că sunt impresionată de comentatorii tăi, pe de-o parte mă bucur că uite, oamenii au depozite generoase în bănci, câștigă și au cunoștințe care câștigă peste 1000 de euro, deci nu sunt chiar toți românii care comentează pe net săraci și terminați de politicieni nenorociți (așa cum am tot dat e numai de din ăia care își plâng de milă). Pe de altă parte, am plecat doar de 6 luni, când naiba s-a făcut curentul+netul și cablul 300 de lei??? Că eu plăteam 150 de lei în apartament de 3 camere. Aici o chirie e între 400 și 800 de euro, facturi încă vreo 200 de euro (eu plătesc 650 chiria și facturile, apartament micuț cu 2 camere, în zonă foarte bună a Stockholmului, dar am avut noroc), mâncarea (fără mers la cârciumi) cam 200 de euro, abonament de transport 75 de euro pe luna. Iar salariul mediu, după taxe, e cam 1200-2000 de euro (nu 5-6 mii cum spun o grămadă de articole cretine, de-și închipuie lumea că suedezii stau pe munți de bani). Mă întreabă cunoștințele, ce naiba m-a apucat să plec, că doar acolo aveam un job cât de cât ok, casa mea, mașina mea, aici stau în chirie, învăț o limbă nouă și foarte diferită, muncesc (cu drag și mândrie) o muncă sub “pregătirea” mea. Ca să răspund cu sloganul de la mastercard parcă: liniștea și zâmbetul meu? Neprețuite! 🙂 Te pupez!

  • 20.03.2011 - 22:50 | Permalink

    @Mihai: corect, in 25 de ani se pot intampla multe. Pot chiar sa mor si sa nu mai am nevoie de casa. Sau poate ma marit cu un bogatan si rezolv discret situatia locativa … Sau poate o sa dea statul gratis case la toata lumea. Toate astea sunt presupuneri.
    Orice alegere in viata presupune un risc. N-o sa-mi iasa, asta e. Dar exista 50% sanse sa fie bine.

    @Pisica roz: de fapt toata discutia de azi s-a rezumat la faptul ca doar sarantocii se imprumuta la banca. Aia destepti au bani pusi deoparte si stau pe net sa dea sfaturi. Ideea de baza e ca toata lumea ar trebui sa aiba joburi de mii de euro si bancile sa ramana fara clienti pentru credite. Not going to happen. Calculele facute de tine … well le-am facut si eu de nenumarate ori. Pana la urma n-am de ales si va trebui sa ma imprumut. Eu si alti mii.

    @Monica: esti la inceput. Toti am avut salarii mici in primii ani. Va fi mai bine, iti promit!
    Multumesc.

    @Marius: am inteles, esti adeptul chiriei si crezi ca preturile vor scadea. You made your point. Acum opreste-te si accepta ca mai exista si alte pareri pe lumea asta.
    Nu vreau sa mai discut pe tema “chirias sau proprietar”. Am platit chirie 15 ani, mi-ajunge.

    @Lia: daca as putea sa evit indatorarea la banci as face-o, crede-ma. Dar mi-e greu sa cred ca o sa strang atatia bani in urmatorul an. Si apoi, acum am pe cineva care ma ajuta si ma sustine 100%.
    Cum spuneam mai sus: imi asum un risc. Si nu vreau sa ma gandesc la jumatatea goala a paharului, ci la cea plina. Voi avea o motivatie sa muncesc mai mult, sa-mi schimb jobul poate … Who knows? 😉
    Ai grija de tine!

  • io
    20.03.2011 - 23:48 | Permalink

    Sper sa nu regreti peste 2 ani cand garsoniera va fi, poate, la jumatate de pret iar tu vei avea de platit cam de 3 ori banii pe care ii va lua acum vanzatorul. In rest, bafta. Poate ca regretul nu va fi neaparat ca pretul va fi la jumatate, ci ca ai fi putut lua 2 sau 3 camere daca ai fi asteptat.

  • Felix
    21.03.2011 - 00:38 | Permalink

    Eu te sustin in alegerea ta si ma bucur ca acum ai posibilitatea sa o realizezi. Poate ca mentalitatea in Romania este de “proprietar”, fata de alte tari, dar la noi sunt atatea incertitudini in viata de zi cu zi si atat de putine oportunitati, incat sa ai ceva al tau, ceva important, pana la urma iti va da si sensul vietii 🙂 (25 ani de rate :D). Stiu persoane care au caumparat case cu credit in perioada de boom si acum isi dau seama ca e vorba de alta valoare… Lucrul asta este important doar pentru cei care au vrut sa speculeze, cei care au vrut un camin au alte preocupari… Important e sa te gandesti la suma pe care o ai de platit lunar, daca ti-e confortabila si in cazul unui scenariu optimist, dar mai ales in cazul unuia pesimist. In alta ordine de idei… stii ca mai sunt si alte banci ;)da?

  • 21.03.2011 - 01:02 | Permalink

    Iubita mea, dar și aici tot cu credit pe 20 de ani se iau casele! Care costă de la 100.000 de euro în sus 🙂 Și, repet, salariile alea fabuloase de mii și mii de euro nu sunt aici, aici e decent, e ok, e liniște, dar tot din salarii de 1500-2000 de euro își iau oamenii case prin credit. Și mâncarea e mai scumpă, benzina și transportul mai scumpe, deci ideea e să găsești cea mai favorabilă afacere pentru tine, din bancă în bancă, să mai poți trăi și peste rată. Eu îți (vă) țin pumnii tare tare! Și abia aștept să dai vestea: AM CASĂ!!! Pupez!

  • 21.03.2011 - 08:22 | Permalink

    @marius: Da, sunt chiriasa. Vezi ca impresiile tale sunt total gresite? Stau intr-o garsoniera semicentral cu 250 eur. Acum caut sa ma mut, si nu gasesc garsoniera decenta mai ieftina de 250 eur. Cred ca tu nu esti la curent cu preturile…
    Eu spre exemplu nu pot face nici o modificare unde stau. Mobila nu este niciodata suficienta (de exemplu la bucatarie nu-mi permit sa cumpar mobila, ca acolo ramane, si nici proprietarii nu vor s-o plateasca)…

  • camilutaisterica
    21.03.2011 - 10:11 | Permalink

    Evident ca, “pe pers fizica”, este de preferat sa achizitionezi cu banu jos.
    Ce te faci cand nu ai cash si vrei garsoniera? Deoarece “nu prea intelegi valoarea banilor”, tocmai ca nu dispui de cash, apelezi la credit si inghiti toate kakaturile practicate de banci.

    P.S. Garsoniera la 10.000 euro exista si acum in Bucuresti.

  • 21.03.2011 - 10:19 | Permalink

    Eu stau cu chirie de peste 5 ani, e adevarat nu in Bucuresti, dar si asa nu am reusit sa economisesc mare lucru. De cand ne-am mutat impreuna, eu si actualul meu sot am incercat sa strangem impreuna fiecare banut posibil, pentru a avea candva casa noastra. Cu toate astea, nu se prea intrevede o posibilitate in viitorul apropiat de a ne indeplini aceasta dorinta. Dar stii de ce, Ciupercutzo? Pentru ca nici nu ne gandim sa ne lasam prada creditelor de la banci. E hotie pe fata sa iei imprumut un miliard si sa platesti 3 sau 4 inapoi (am prieteni care au patit-o). Bineinteles ca dorinta de a avea locul nostru e la fel de mare ca a ta!!

    Unde mai pui ca, daca Doamne fereste nu vei putea vreodata sa-ti mai platesti creditul, iti pierzi si casa si tot!?! Practic, din cele 2 parti care au incheiat un contract, doar imprumutatul are riscuri… bancile ce riscuri au?!? Mamaaaa, am o ciuda pe bancile astea!!!

    Din pacate, in ziua de azi, in Romania, prin munca cinstita si prin forte proprii, un tanar nu prea poate sa-si cumpere o garsoniera, d-apoi un apartament… 🙁

  • ady
    21.03.2011 - 11:29 | Permalink

    ciupercuto, eu iti tin pumnii. am trecut prin aceeasi distractie anul trecut, aproximativ in aceeasi perioada si acu’ is mutata la casa mea de cca 6 luni. si e asa de bineeeeeeeeeee. 🙂
    si eu am avut aceeasi discutii ca si astea de acum, dar pur si simplu nu-mi permit si o chirie si economii. de fapt, fac si economii (se minuneaza toate colegele cum imi iese schema), dar in ritmul in care se aduna as avea bani de o casa (garsoniera, ap mic) peste vreo …..minim-minimorum 10 ani.
    am stat cu chirie 10 ani. chirie impartita. un apartament, mai multe persoane. din fericire, cu exceptia unui singur an, in care am impartit camera cu fratelo, am avut camera mea proprie. si chiar si in stitul asta mi-a ajuns.
    sa vorbim de proprietari care suna azi-joi si zic “pana joia viitoare sa va gasiti altceva, ca-mi vin rude in vizita din strainatate si n-am unde sa le cazez” (pe cuvant de onoare, am patit-o personal; asta a fost textul; avea si tupeul sa spuna ca ne putem intoarce dupa o luna si sa-mi ceara banii pt “reinstalare cablu”-eu personal am fost la furnizorul de cablu- in apartamentul ala nu fusese niciodata asa ceva). sa-i povestesc lui marius despre o prietena care s-a trezit intr-o seara cu proprietarul beat “m-am certat cu nevasta, divortez, ma mut aici, pleci asta seara”. “a dormit” pe scari o noapte cu bagajele in jurul ei.
    nu-mi spuneti mie de contracte si politie. dintre cei care stati cu chirie, cati proprietari au acceptat sa faca un contract?
    sa va povestesc ca am platit fondul de rulment si nu l-am primit inapoi, sau sumele pentru reparatii stranse de asociatie, sau ratele la apometre sau diverse reparatii pe care proprietarul refuza sa le faca. daca e sa fac cheltuielile astea, macar le fac la casa mea.
    cat despre plata ratelor: oameni buni, undeva trebuie sa locuim, doar n-o sa stam sub poduri. bani pentru locuinta (chirie, rata) tot trebuie sa strangem. eu platesc o rata care e aproape cea mai mica chirie.

    presupun ca suntem toti oameni cu capul pe umeri si n-am facut credite pentru perdele si plasma si nu vrem palate ci o locuinta cat de cat decenta. si nu ne-am aruncat la cheltuieli exorbitante.
    da, e posibil ca preturile sa mai scada. am un exemplu aproape scolaresc. unii dintre fostii colocatari si-au cumparat in perioada boom-ului un apartament. 85.000 e (nerenovat/zugravit, cum l-a facut constructorul etc), la cca 2 ani dupa-aia, anul trecut, in aceeasi zona, ba chiar un pic (2 statii de tramvai) mai aproape de centru, am gasit identic (aceleasi “conditii”) cu 52. am oferit 50 si apoi m-am razgandit ca geamul de la bucatarie era pe luminator. dupa vreo 2 luni m-a sunat agentul sa-mi propuna 45.000.
    dar chiar si asa, nu stiu de ce, nu sunt de specialitate, nu ma pricep, dar nu cred ca o garsoniera intr-o zona decenta va ajunge 10.000.

    sorry ca m-am intins, dar chiar mi-a ajuns pana peste cap de discutii d-astea “de ce nu economisesti, o sa scada, o sa aia, o sa ailalta, nu se merita, nu bla-bla”.
    asta e situatia, oameni buni, bravo voua ca aveti salariile astea, ca puteti economisi. felicitari. insa intelegeti ca nu suntem toti la fel si vrem si noi astia, mai amarati, o casa. stim cum e treaba cu bancile. ne asumam riscul.
    ciupercuta, incearca si la alpha. pe mine m-a coafat creditul lor mai mult decat bcr sau brd. (in functie de euribor, rata a crescut cam cu 3 euro la fiecare 3 luni, la un credit de 49.000 cu rata care a pornit de la 258 e; acum dupa 9 luni e 265)

    • 21.03.2011 - 12:01 | Permalink

      @Ady: cred ca am scris comentariul in acelasi timp :)) Si, in mare, sunt aceleasi idei (ca pana la urma o rata de 200 de euro nu-i sfarsitul lumii).
      O sa incerc la toate bancile si o sa compar ofertele. Deja am 4 😀
      Multumesc pentru comentariu!

  • 21.03.2011 - 11:41 | Permalink

    am votat prima varianta! this is the truth! 🙁

    • 21.03.2011 - 12:00 | Permalink

      @Strumfita: nu stiu care e prima varianta votata de tine, pentru ca ele apar random la fiecare refresh 🙂 Dar nu-i nimic, imi pare bine ca ai votat! Multumesc.

  • 21.03.2011 - 11:51 | Permalink

    Hai sa va zic o chestie (pentru ca vad ca toata lumea moare de grija mea).
    Timp de 15 ani cat am stat cu chirie, mi s-a reprosat constant si enervant de des ca platesc o suma de bani la un proprietar oarecare, in loc sa platesc aceeasi suma (sau chiar mai mica) la o banca si sa raman cu casa … Deci nu era zi de la Dumnezeu in care sa ma intalnesc cu cineva, sa spun ca platesc chirie si sa nu-mi incasez “consilierea” de rigoare (aaaaa dar de ce nu platesti rata la banca?). Chiar si aici pe blog mi s-a intamplat.

    Bun. In momentul in care am decis in sfarsit sa fac pasul (dupa un proces de analiza si dupa ce am discutat cu apropiatii mei), absolut toata lumea mi-a sarit in cap in sens invers: aoleeeeo te faci sclav la banca.

    Dragii mei, desi va iubesc pe toti, nu pot sa-mi traiesc viata incercand sa multumesc pe altii.

    Si apoi, cat de insolvabila ma credeti, astfel incat sa nu fiu in stare sa platesc o rata de 180 de euro/luna, in conditiile in care am platit ani intregi sume mai mari pe chirie (chiar si 270 euro)??? Pe bune acum!!!
    Casa o pot vinde dupa 5 ani. Sau pot sa imi iau un job mai bun si sa platesc o suma in avans (dupa care sa-mi recalculez creditul). Ce dracu v-ati panicat asa pentru un imprumut de 30.000 de euro???
    Terminati cu prostiile, ca nu-si pierde nimeni casa. Nu sunt o muncitoare necalificata la Apaca, am niste studii, am o experienta in munca.
    Si nu, nu vreau 2 camere. Vreau sa iau o garsoniera pe care sa o inchiriez si practic sa se plateasca singura (eu am unde sa stau).

    Asa ca dragii mei chiriasi – va astept cu nerabdare sa-mi platiti chirie daca tot va place sistemul asa de tare 😀 Hai ca nu va iau mult, ca tot ne cunoastem 😉

    @Felix: chiar ma gandeam la tine si am intrat pe site-ul vostru sa vad ce conditii aveti 😉 We’ll talk.

    @Lia: o sa ai si vestea asta, promit! Te pup si eu.

    @Pisica Roz: Marius vorbea de chiria la 2 camere, dar se stie ca intotdeauna garsonierele au fost mai scumpe in Bucuresti (pentru ca e cererea mai mare). Si nu toata lumea are chef sa stea “la comun” in 2 camere pentru a fi chiria mai mica. Been there, done that.
    Hai ca poate facem o treaba daca imi iau eu casa, iti inchiriez cu 200 🙂 Sau cu cat o fi rata.

    @Camilutaisterica: hihi, da, exista si garsoniera cu 7000 (am vazut eu anunt). Am senzatia ca nu e electricitate si canalizare pe acolo, dar, hei, macar iei casa cu banii jos 😆
    Ne facem investitori in Ferentari 😀

    @Cris: daca puteti evita bancile, faceti-o! Serios vorbesc. Si eu le urasc la fel de mult. Momentan mie mi se pare o oportunitate sa ma folosesc de un imprumut, dar au fost perioade cand chiar nu voiam sa aud de o banca. Prioritatile se schimba.

  • ady
    21.03.2011 - 13:10 | Permalink

    a mea e peste 200 euro, ca e ap. 2 camere. l-am luat sa locuiesc eu acolo si m-am gandit un pic si la viitor.
    bafta.
    de acu’ incolo merge sa incepi sa bananai dupa case. nu mai inoti prin zapezi cu viscolu’ in nas, mai e ceva lumina cand termini job-ul si vezi ce se intampla prin casa aia si prin prejur.
    bafta la gasit creditul cel mai bun si casa cea mai frumoasa. iti tin pumnii.

  • 21.03.2011 - 13:34 | Permalink

    Multumesc, Ady. Cu bancile o rezolv eu pana la urma (am mai multe variante, zilele astea ma hotarasc la care ma duc).
    Adevarata provocare va fi gasirea casutei si negocierea pretului 😀 Deja ma uit pe anunturi.

  • marius
    22.03.2011 - 00:41 | Permalink
  • 22.03.2011 - 00:54 | Permalink

    Ciupercutzo, in iepoca si noi am luat casa pe credit pt ca ne saturasem sa mai stam in gazda si sa platim cat nu face, si in iepoca era inflatie dar nu era voie sa se spuna, cand am avut ajutor de la parinti pt avans (stiu ca acum e mai greu sa astepti asa ceva, doar sunt si eu parinte) ne-am depus banii la CEC si ne-am luat apartament.
    Ca daca stai sa numeri foile din placinta si sa stepti ca nesimtitii de dezvoltatori sa scada preturile te apuca sfarsitul lumii fara casa. 🙂

  • Pingback: RACG – sau Regia Autonomă de Cultură Generală

  • 22.03.2011 - 21:20 | Permalink

    @Viorica: haha, imi place asta cu numaratul foilor de placinta 😆
    Multumesc, m-ai facut sa zambesc 🙂
    Eu o sa incerc sa-mi iau. Acum sa vedem si ce gasesc. Oferta e putin dezamagitoare.

  • 23.03.2011 - 00:13 | Permalink

    Succes! O sa-ti tin pumnii sa gasesti ceva bun.

  • Leave a Reply to camilutaisterica Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *